Lansare :)

Luni intentionez sa ma duc la o lansare pe care o incadrez in "Evenimente faine, ar fi pacat sa le ratez". Asa ca impart si cu voi detaliile, poate va intereseaza:

Luni, mai exact 9 august, de la ora 18, la sediul nou PNL sector 3 de pe bulevardul 1 decembrie 1918, nr. 37 (fostul restaurant Cozia, viz-a-viz de Lukoil) va avea loc lansarea Bibliotecii Liberale. Invitatul special va fi Varujan Vosganian, ce va vorbi despre importanta culturii şi ii va premia pe cei care doneaza cele mai multe carti cu lucrari ale sale. :)

Eveniment marca Alexandru Marin, Copilul preferat al Democratiei

Incearca THL

M-a tras de maneca Alex despre o chestie interesanta pentru cei care fac blogging serios. Este vorba despre THL, un serviciu de gazduire si inregistrare de domenii. Ideea in mare e ca poti cu doar 48 de lei sa ai acum propriul domeniu. Suna bine, nu? TLH are, pana la urma, cele mai accesibile solutii in materie de gazduire web sau administrare domenii.

A II-a intalnire a CBL

Luni a avut loc a doua intalnire a Clubului Bloggerilor Liberali, unde normal ca m-am prezentat si eu, din dorinta, in primul rand, de a o asculta pe doamna Zoe Petre, dar si pentru a vedea ce mai dezbat bloggerii zilele astea.



Daca prima intalnire a clubului a fost pe alocuri un pic tensionata (din motive de organizare sa spunem), cea de saptamana asta o pot numi chiar una reusita (desi parca este un cuvant prea sarac).
Doamna Zoe Petre nu ne-a inselat asteptarile si a vorbit deschis si foarte frumos despre toate subiectele ce ne-au interesat: de la coruptia in Romania, pana la imprumutul de la FMI. Au alternat momentele pline cu dezbateri aprinse, cu cele de relaxare si pe alocuri presarata cu momente simpatice sau povestiri din trecut.
Despre intalnire au mai scris si Lilick (care a reprodus chiar si niste fraza foarte interesante a dnei Zoe!) si Alex.



A fost alaturi de noi si Claudia Benchescu, ce urma sa plece la Sinaia, unde va candida pentru un loc in LYMEC. I-am urat, deci, cu totii mult succes si sa se intoarca victorioasa de acolo. Mai multe detalii puteti citi pe aici.

Urmatoarea intalnire va fi marti, adica 4 mai, de la 18, iar invitat va fi Varujan Vosganian. Deci este clar ca nu o voi rata! :)

poze: Narcisa Calinescu

Clubul Bloggerilor Liberali

Am primit inca de acum cateva zile o invitatie din partea lui Lilick si a lui Alex la un eveniment foarte interesant, invitatie pe care o voi onora cu siguranta si despre care m-am gandit sa scriu cateva cuvinte daca tot am prins o conexiune la internet.

Marti(maine), 20 aprilie, orele 17:00, pe Calea 13 Septembrie, nr 201, la sediul PNL sector 5 va avea loc prima intalnire a Clubului Bloggerilor Liberali, ce va deveni, sper eu, un frumos obicei al celor din online. Prima intalnire va fi una mai mult organizatorica, urmand ca in viitoarele dati sa dezbatem si sa discutam diferite teme de actualitate. Inca de maine clubul va avea cativa invitati speciali: "cei mai activi tineri parlamentari din online", ca sa il citez pe Alex: Diana Tusa, Alina Gorghiu si Mihai Voicu, dar si presedintele studentilor liberali, Radu Surugiu. Mai multe detalii despre acest eveniment gasiti aici, aici si aici, dar si pe Facebook.

Va asteptam cu drag sa va alaturati acestei initiative!

NbD

Am impresia, cateodata, ca traiesc intr-o lume absurda. Sau mai bine zis intr-o tara a absurdului. Pe zi ce trece, am senzatia ca ma desfasor intr-o dimensiune paralela sau intr-un vis. De fapt, cosmar. Ii provoc pe cei care l-au sustinut/il sustin pe acest pseudo-presedinte al lor sa-mi spuna ca au ales ceea ce trebuie sau au pus stampila pe raul cel mai mic. Mi-ar placea sa cred ca nu mai are nimeni acest curaj (da, stiu, sunt naiva). Boc apare la tv mai ceva ca o vedeta de cancan, vladescu isi bate joc de finante iar funeriu vrea sa termine sistemul de invatamant. Motivele ptr care ii spunem NU lui basescu nu cred ca mai au vreun rost sa fie enumerate. De-a lungul timpului Alex Marin, Lilick, Vania, Paul si multi, multi altii au scris despre cum basescu si ai lui au ajuns sa considere Romania propria lor curte, unde isi permit sa faca ce vor.



Astazi le spun NU! Astazi este No basescu Day! Pentru ca si eu mai CRED ca nu totul este pierdut.

Punctul de pornire este Unirii de la 17. Ne vedem acolo!

Intamplari de noapte

Am lipsit destul de mult dintr-ale scrisului din motive mai mult sau mai putin serioase (mai putin, trebuie sa recunosc) si din lipsa de timp. Si poate si de muza. Si de…. dar nici nu mai conteaza acum. Vreau doar sa fac un scurt rezumat la principalele evenimente din ultima perioada: ESN, live-uri, caini. Despre ESN o sa scriu un post separat mai incolo, asa ca voi povesti doar despre celelalte doua. Bun, deci:

1.live-uri (a se citi laifuri)

Discutiile dintr-un camin studentesc in miez de noapte se pot dovedi cel putin ciudate. Mie imi place sa le numesc crepusculare. Intr-o vineri noaptea am purtat o astfel de conversatie cu un aspirant la categoria "99%".
Se apropie de mine un tanar si imi cere o tigara. Eu cum sunt o amabila din fire, il indemn sa ia direct din pachet. Ia una, o aprinde si ma intreaba de ce nu am somn la ora asta. Ii mormai un raspuns, mai mult din politete, dorind mai mult sa ascult muzica decat sa dau exlicatii. Imi multumeste si pleaca in treaba lui. Peste cateva momente apare din nou, incercand sa intre inca o data in vorba.
"Nu te saturi niciodata de muzica?". Raspunsul meu a fost evident.
"Ce asculti acum?" "U2" "Si in general?" "Muzica gen U2...sau, ma rog, inclin spre rock. Desi pot spune ca ascult orice se poate numi muzica cu adevarat."
"Asta e f bine". A urmat un dialog scurt si insipid in care am incercat sa-i explic ca exista enorm de multe feluri de rock. Si ptr ca am am presimtit ceva bun, l-am intrebat ce muzica asculta el de obicei.
"Pai cand sunt acasa, singur, ascult hip-hop cel mai mult. Si apoi laifuri." "A, ok...", dar ptr ca nu intelegeam foarte bine ce inseamna asta, il intreb: "Laifuri, adica?" "Adica un salam, un sorinel, un minune. Dintr-astea. Stiu ca nu prea le place la lume. Da’ sa stii ca laifurile sunt foarte diferite de manele. Adica una sunt laifuirile si alta sunt manelele. Adica laifurile sunt asa cu vocea reala, sunt adevarate, nu ca manelele unde sunt instrumentele si pe fundal canta si ei."
Eu ma uitam foarte serioasa la el, incercand cu greu sa ma pot abtine dintr-o criza de ras din care stiam ca nu ma voi mai putea opri. Tanarul, dupa aceea, luand probabil ca pe o incurajare/aprobare reactia mea, a inceput sa-mi povesteasca jumatate din viata lui. Toate pana cand, evident, eu nu mi-am mai putut musca limba si i-am zis ca plec in camera, unde am ras fara sa ma opresc cateva minute bune.

2.Cainii

Problema cainilor comunitari din Bucuresti este foarte bine stiuta. Auzisem si citisem si eu despre ea, insa pana cand nu traiesti cu adevarat in mediu nu poti realiza amploarea ei (cam cativa zeci de mii). Campusul in care locuiesc gazduieste si el cativa zeci de caini, de la mici si speriati pana la cei pe care e mai bine sa-i eviti (mare parte dintre ei devin foarte agitati noaptea, nici acum nu inteleg prea bine motivul).
Dar eu vreau sa povestesc aici o altfel de intamplare, ce nu am mai patit-o niciodata pana acum. Saptamana trecuta am fost intr-un pub, club sau ce o fi el, cu un eveniment ESN, la karaoke (da, da, am cantat in sfarsit). La plecare, eu si Andra ne-am gandit sa mergem pe jos pana la camin. Asa ca ne-am pornit noi cu pas alert. Cam in apropiere de zona Izvor doi caini au inceput sa vina dupa noi, iar dupa o scurta perioada a mai aparut inca unul. N-am stiut foarte bine ce sa credem pana ne-am dat seama ca de fapt ei vroiau sa ne apere de eventualele pericole. Unul mergea in fata noastra, unul in spate si unul in lateral, schimband locurile intre ei si uitandu-se periodic la noi. Latrau la cel mai mic zgomot pe care il credeau ei amenintator (l-au si latrat pe un nene aflat la departare), au alergat sa se "lupte" cu o alta haita de caini aflate pe cealalta parte a drumului ptr ca li se pareau ca se apropie prea mult de noi si ne-au condus in siguranta pana in fata usii de la camin. Au facut ceea ce, pana la urma, cei mai multi dintre oameni nu fac. Ne-au protejat. Si ne-au dat si o frumoasa lectie despre cum animalele pot fi superioare oamenilor in atat de multe dati.

Vise de-ale copiilor

Intotdeauna mi-a placut subiectul “ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Poate sa-ti dezvaluie multe lucruri despre cealalta persoana si despre inclinatiile ei native. Plus ca poate fi ceva foarte distractiv, pana la urma.
Spre exemplu, cand aveam doar cativa ani visam sa ma fac doctorita si invatatoare. Asa ca imi insiram prin toata camera caiete si carticele din care invatau jucariile mele, cu mult spor pentru ca altfel ar fi urmat o corectie pe masura. Din partea mea, evident, a invatatoarei. Dar asta se intampla numai in timpul liber, fiind un copil foarte ocupat. Cand nu eram la gradinita/scoala, marea parte a timpului mi-o petreceam cu bunica la ea la serviciu, adica intr-un spital din Brasov. Si dupa cum era de asteptat (nu-i asa?), aveam halatul meu de doctorita, special ptr mine. Activitatea de "doctorita" se prelungea si acasa cand una din papusi primea injectii zilnice.
Dar spuneam la inceput ca subiectul acesta ar putea dezvalui cate ceva despre o persoana. Si atunci am o curiozitate. Ce credeti ca ar putea dezvalui despre Elena Udrea faptul ca visa sa devina vanzatoare la un magazin de sandvisuri? Dar mai am o alta curiozitate: de ce nu s-a luptat mai cu spor sa-si duca visul pana la capat? Toata lumea ar fi avut de castigat.. ea ar fi fost implinita in viata, fara sa-i mai spuna nimeni "ministru turismului" (si atat!) si noi incantati ca o stim pe ea multumita. Sau si mai bine: am putea s-o ajutam sa-si vada visul cu ochii, incurajand-o cat putem noi de tare. Haide Nutzi, stim ca poti! Urmeaza-ti calea! :D

Ps. Voi ce vroiati sa va faceti cand erati mici?

La multi ani!

Astazi a fost ziua uneia dintre prietenele mele dragi de la Cluj, viitoare masteranda la Bucuresti (nu-i asa, teddy?), mandra sustinatoare Pnl, de care imi este foarte dor si pe care sper s-o revad cat mai repede. Mi-ar fi placut sa fiu cu voi astazi (de fapt, ieri noapte), in Janis, like good old times. Sper ca v-ati distrat si pentru mine. Oricum recuperam noi cat de curand, cand o sa-ti cant live (cu vocea de privighetoare, evident) "La multi ani!". :)

Deci ca de la sssp-ista la sssp-ista LA MULTI ANI, Marutz!!! May all your dreams come true!!! Sa ai grija de tine si sa ai o primavara superba. A, da! Succes cu licenta.
Si special ptr tine 'cause I know you just love them :):



Si sa nu uitam de something green (chiar daca e numai virtual :P )

1 Martie!

Quote of the day: Primavara este atunci cand oamenii zambesc! :)

Ies din camera mai grabita decat de obicei, alergand pe scari. Dau play muzicii din mp3 si fara sa-mi dau seama sunt deja la parter. Simt cum afara este mai cald, chiar daca picura usor. Asfaltul Bucurestiului, pana mai ieri plin de zapada, parca a prins viata astazi. Asta pentru ca strazile s-au umplut peste noapte de tarabe pline cu ghiocei, zambile, lalele, frezii, snururi alb-rosii si martisoare de toate felurile, de la cele mai mici si finute pana la cele ce scrie un mare kitsch imaginar pe ele. Trebuie sa recunosc ca agitatia din jurul tarabelor mi-a displacut la inceput, dar asta conteaza prea putin. Ce este cel mai important este ca mi-am adus aminte de ceva astazi. Gesturile neprevazute, venite din partea celor mai neasteptate persoane si ce poate par neinsemnate la prima vedere, se dovedesc a fi cele mai frumoase, capabile sa-ti aduca un mare zambet pe fata si sa-ti faca ziua mai luminoasa decat de obicei. Datorita lor in camera mea sunt buchete de frezii, ghiocei si martisoare :). Se simte deja in atmosfera...DA, este oficial! A venit Primavara!



Daca tot suntem la capitolele "Primavara" si buna-dispozitie, vreau sa le multumesc lui Caius, care a vrut sa fie primul si inca de ieri ne-a oferit cate un martisor. Si lui Vania, care la randul sau, a transmis martisoare virtuale domnitelor din blogosfera, cu atat mai importante cu cat sunt violet.

Manelism in stare pura

Am aflat o veste minunata ieri pe care probabil o stiti deja, dar bucuria este prea mare ptr a nu o impartasi cu voi. Am aflat ca as asculta manele. Si nu numai atat, cica le-as si aprecia. E adevarat ca in ultimul timp ma simteam usor debusolata, dar acum pot privi viata altcumva. Vreau sa multumesc pe aceasta cale prea-(ne)bunului si mult-prea-(ne)iubitului conducator al neamului pentru marinimia sa incredibila de a ma instiintat. De fapt, de a ne instiinta pe noi toti. Da, chiar si tu apreciezi acest gen de zgomot, chiar daca nu stiai decat undeva in subconstientul tau. Lasa, nu e timpul pierdut… bine ca ne-a luminat prea-(ne)cultul presedinte. Nu stiu exact al cui presedinte, ca al meu continua sa nu fie.

Si daca tot vorbim despre (ne)reprezentantii tarii, unul dintre ministrii mei preferati, dl. Vladescu, vrea sa fie si el marinimos. Ca doar nu are degeaba doi consilieri (ne)profesionisti. De aceea s-a hotarat sa se joace „alba-neagra” cu nervii bunicilor mei, aplicand mai multe sisteme: „azi da, maine nu”, „am uitat sa-l intreb pe sefu” si „cum pot fi mai (ne)popular decat sunt deja”. Stiam eu ca are potential omul asta, doar ca se exprima mai greu. Ca viitoare masura, eu l-as sfatui sa propuna impozit pe alocatiile copiilor (asta daca nu se hotaraste intre timp taierea lor de tot), respirat, mers pe jos si baut apa de la robinet. Asta doar in ideea de a (nu) ne demonstra (in)eficienta sa. Si a consilierilor sai, normal.

Pentru cei care tin sa ne creeze revelatii muzicale si cei care ne demonstreaza zilnic ca nu au ce cauta acolo unde sunt, am urmatoarea melodie ca dedicatie:


Asculta mai multe audio Muzica

In schimb, cu cei care asculta tot atat de multe manele cat mine impart urmatoarea melodie:

Din Dilemele Mele

Asculta mai multe audio Diverse

Quote of the day: "Don't let someone become a PRIORITY in your life...When you are just an OPTION in theirs."

Un prieten are o problema si tu vrei sa-l ajuti. Sau simti ca trebuie sa faci asta.
Ce ii dai? Ce trebuie sau ce crede el ca are nevoie? Oferindu-i ce trebuie, comportandu-te perfect in relatie cu teoria, dandu-i ce spun manualele de supravietuire umana, il ajuti pe termen lung poate. Dar viata nu este o teorie. Lucrurile nu au mers niciodata pe acest sistem. Oamenii nu functioneaza asa. Nicio situatie nu poate fi pictata doar in alb si negru, ci in cele mai diverse griuri ce te-ar putea face chiar sa ametesti. Daca nu il ajuti in felul in care crede el ca ar trebui sa o faci, il frustrezi. Ii frustrezi asteptarea si sperantele in acel ajutor. El ar putea ceda… si s-ar putea sa nu mai ajunga sa vada acel prea-frumos viitor teoretic. Si atunci ce faci? Bine, am plecat de la ipoteza ca tu simti cand trebuie sa-ti ajuti prietenul. Dar daca nici macar nu-ti dai seama ca are nevoie de ajutorul tau? Mai poti fi numit prieten? Dar asta cred ca deja creaza o alta dilema.

In alta ordine de idei, de cand sunt in Bucuresti mi-e foarte greu sa inteleg comportamentul uman. Iar asta vine din partea unei persoane care credea cu mai mult timp in urma ca oamenii sunt fiinte rationale. Ce dreptate avea un bun prieten care mi-a spus atunci ca ma insel, ca in esenta noastra suntem niste irationali incurabili. Si atunci, o persoana care prin constructia sa psihologica necesita sa inteleaga ce se petrece in jurul ei, nu este oarecum legata de maini? Ce ar trebui ea sa faca? Sa se schimbe doar ptr ca cei din jur nu-i ofera ce are nevoie? Si atunci asta nu este echivalent cu a renunta la ce inseamna ea sau macar la parti din ea? Si daca se intampla asta, la cat ar trebui sa fie dispusa sa renunte? Sau merita sa faca asta?

Ar mai fi cateva dileme ce ar putea implica the “fear of commitment” bullshit, sinceritatea, increderea sau dezamagirea, dar ce rost ar mai avea sa le detaliez acum? Pana si asta se transforma intr-o dilema.

Jurnalul unei fumatoare

“1 noaptea. In camera era o liniste pustie, unde numai ceasul se incapatana sa scoata sunete monotone. «As putea sa-l arunc pe geam…», se gandi ea, in timp ce dadea nervos din picior.”

Pe toata perioada liceului am fost inconjurata de oameni fumatori. In pauze, colegii sareau gardul curtii interioare si stateau la o poveste si o tigara. Prietenele cele mai apropiate mie fumau si ele cam din clasele a 10-a, a 11-a. Mama fumeaza de cand ma stiu. Asa deci si prin urmare, un mediu cat se poate de propice ptr mine sa ma apuc din frageda adolescenta. Dar ptr ca eu sunt speciala, nu am facut asta. Dar nu din considerente de sanatate… Nu, nu. Ci mai degraba dintr-o ciudata hotarare de moment de a nu face asta. “Eu va voi demonstra ca nu voi fuma. Punct!”
Mi-am propus sa nu trag nici macar un fum de curiozitate pana la banchetul de clasa a 12-a. Incapatanata de cand ma stiu, mi-a reusit. Desi am avut “sansa” de foarte multe ori, nu mi-am incalcat legamantul. Chiar am pus si pariu cu vreo 2 persoane pe tema asta, prin clasa a 11-a parca. Deci, treaba serioasa, ce mai incolo-incoace.
Da, am fumat prima tigara la banchet, un lucky strike oferit cu un intreg ritual:
- Stii ce zice o legenda nescrisa? ma intreaba Anna in timp ce imi intinde tigara.
- Nu, zic eu neincrezatoare.
- Ei bine, se zice ca lucky strike se numesc asa ptr ca demult, chiar cand au aparut, o tigara la nu-stiu-cate continea o cantitate mica de marijuana. Deci, erai un norocos. Poftim!

Acum fumez (sau am fumat, nu-mi dau seama inca) de 3 ani si am cateodata senzatia ca a devenit o parte din mine. Tigara face parte din multele mele ritualuri zilnice. De foarte multe ori, este pretextul perfect cand sunt nervoasa. Astfel, am gasit si explicatia mea preferata la intrebarea stupida “De ce fumezi?” (fiind ca, nu-i asa, pare de prost-gust sa zic ptr ca pot, desi m-ar tenta raspunsul asta). Fumez ptr ca ma linisteste, ptr ca nimic nu se compara cu o tigara trasa la 4 dimineata pe geamul de pe palierul de camin, ptr ca ador sa fumez (nu am gasit un alt inlocuitor…daca stiti vreunul, fiti buni si impartasiti-l cu mine) in timp ce stau intinsa in pat si ascult muzica, ptr ca imi place si gestul (daca e sa luam si partea strict superficiala a lucrurilor).
Totul a pornit de la provocarea unui prieten, venita din motive relativ intemeiate: sanatate si bani. De exact 5 zile nu am mai tras nici macar un fum. Intentia ar fi de lasare. De tot. Nu stiu daca imi va iesi. La cum ma simt in momentul de fata nu sunt foarte increzatoare. Vreti niste indicii anatomice, nu-i asa? Lipsa de aer, dureri de piept, stare de nervozitate (latenta, gata sa erupa) si irascibilitate. In momentul de fata toti din jurul meu sunt de vina pentru tot, de la genocidul rwandez pana la moartea delfinilor din Japonia.
Probabil ca va trebui sa treaca macar vreo 2 saptamani (3, 4,… 10…,100) si ma voi simti mai bine. Daca nu, ghinionul colegei de camera. Si a prietenilor. Si al meu.
Probabil ca va trebui sa gasesc un inlocuitor. De 5 zile mananc portocale incontinuu si nu rezolv nimic. Urmatoarea optiune ar fi creioanele :)).

Imi caut muza. Solutii?

Lipsa de timp, examenele, proiectele devin toate un pretext incredibil de bun atunci cand muza ta se ascunde pe undeva, fara vreun semn ca ar dori sa fie gasita prea curand. Am tot cautat-o azi, am strigat-o, am si implorat-o chiar. I-am glasuit cuvinte frumoase, i-am si cantat un pic (cred ca aici am speriat-o). I-am chemat intr-ajutorul meu si pe Freddy, Katie, Andrea si Sarah. Nu s-a lasat induplecata nici macar asa. M-am uitat disperata spre Josh, Kate, Jason si Imogen. N-au putut decat sa-mi ridice din umeri a neputinta. Da, sunt de acord ca nici atmosfera de pe palierul de camin nu mi-a fost de ajutor prea mult. Ma refer la un “mic” chef cu ceva ce seamana a manele. Atunci mi-am zis ca o voi lasa sa doarma in seara asta, pe ea, pe muza, hotarata ca maine sa incerc din nou.
Asa ca m-am gandit si ras-gandit ce as putea sa va spun. Mi-a venit in minte o ghicitoare:

"PERSOANA DINAMICA, SOCIABILA, CORECTA, DISCRETA IN CEEA CE PRIVESTE EVENTUALELE DOCUMENTE / INFORMATII LA CARE POATE AVEA ACCES, CE SE POATE ADAPTA DUPA CAZ UNUI PROGRAM FLEXIBIL DE LUCRU, CU EXPERIENTA IN DOMENIU DE CEL PUTIN 2 ANI"

Are de la mine un suc cel care macar se apropie de raspunsul corect. :)

Bine, trebuie sa recunosc. Nu mi-a venit mie in minte, ci am preluat-o de la Andra. Sa-i spunem mic preview la ce ne va povesti colega mea de camera preferata (nu conteaza ca am doar una, ea tot este preferata) despre noile patanii bucurestene. Si da, acolo veti gasi si raspunsul la ghicitoare.
Inchei cu "mesajul domnitelor neprihanite catre lume: «enoriasii... si atat!»", deja un indemn mult prea clasic ptr a mai fi detaliat (doar ptr cunoscatori).

Shhhh....

Inchide ochii cateva secunde. Imagineaza-te pe o faleza in timpul unui apus de soare. In fata ta doar mare, una nici foarte linistita, nici foarte involburata. Ci doar cu mici valuri venind spre tine. Apa sa-ti atinga usor varful degetelor de la picioare iar muzica sa-ti fie prezenta in casti. Sa mergi incet de-a lungul falezei, simtind briza calda de august si nisipul fin. Sa te apleci si sa culegi o scoica imperfecta, pipaind usor marea. Sa te opresti. Si sa te intorci cu fata spre orizont. Sa privesti in zare, strangand scoica la piept si dorind ca acea clipa sa dureze o vesnicie. Sa simti in spatele tau un camp verde, plin de cele mai inmiresmate flori. Sa stii ca la intoarcere te vei tolani in iarba si te vei uita la stelele ce tocmai apar pe cer.

Si o mica pauza de relaxare la jumatate de sesiune, cu doua duete superbe si cu vocea incredibila a Sarahei Brightman. Enjoy!





Ps. Cred ca imi este mult prea dor de mare.

NO basescu DAY

Presedintele tarii ar trebui sa promoveze bunul-simt si respectul.
basescu injura si hahaie.
Presedintele tarii ar trebui sa sprijine cultura.
basescu apare la televiziuni manelistice.
Presedintele tarii ar trebui sa faca parte dintr-o elita.
basescu sta in preajma interlopilor.
Presedintele tarii ar trebui sa fie transparent in tot ceea ce face.
basescu a fost implicat in afaceri dintre cele mai dubioase.
Presedintele tarii ar trebui sa fie un model.
basescu nu este un model.
Presedintele tarii ar trebui sa ma reprezinte.
basescu nu ma reprezinta.
Atunci eu ii spun NU!

Ce inseamna aceasta miscare? NO basescu DAY reprezinta:
- modul nostru de a spune ca nu am renuntat
- modul nostru de a arata ca a fi cetatean al unei tari nu se limiteaza doar la a vota
- modul nostru de a lupta pentru drepturile noastre
- modul nostru de a ne exprima liber
- modul nostru de a protesta impotriva incompententei

Am repetat “al nostru” ptr ca doar impreuna cred ca vom putea reusi in aceasta initiativa. Conteaza prea putin numarul celor care vor participa pe 2 aprilie. De fapt, tot ce conteaza este miscarea in sine si mesajul transmis.
Poate la nivel cat se poate de pragmatic, miscarea nu pare sa aiba o finalitate. Dar eu cred in aceasta miscare! Asa cum cred si in ceea ce scriu. De cand m-am alaturat protestului, m-au intrebat diverse persoane (fara blog) ce reprezinta ea. Dupa explicatia de rigoare, reactia lor a fost de incantare ca exista asa ceva. Cred ca acesta este adevaratul rol al miscarii. Cred ca aceasta miscare ii poate reprezenta si pe ei, pe cei care ar vrea sa-si exprime nemultumirile, insa nu stiu unde si cum sa o faca. Le aratam ca nu sunt singuri. Cred ca ea poate fi vocea celor 5 milioane de romani ce au constietizat molima basesciana.

I-am spus NU lui basescu in 6 decembrie si ii voi mai spune si pe 2 aprilie. Si mai important e sa continuam sa-i spunem NU si dupa aceea. Sau mai bine un da (ca sa mai pastram o doza de optimism in noi)… “DA, poti sa pleci!”

Basescu nu a fost, nu este si nu va fi presedintele meu!

Ne vedem pe 2? E musai in violet!

Premiu S.S. x 2

In ultima saptamana am fost premiata de doi buni si dragi prieteni blogosferici cu premiul S.S. (am pus si poza ca sa nu se gandeasca nimeni la prostii). Va multumesc, Vania si Alex! Blogul acesta ar mai trebui sa creasca sa merite acest premiu. Si scuze de intarziere, sesiunea este de vina. :D

Cum fiecare joculet are regulile sale, avem cam asa:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Acum urmeaza partea grea pentru mine. Ar trebui sa ofer acest premiu mai departe, catre 5 bloguri pe care le apreciez. Oare trisez daca...? Nu cred. Asa ca premiul merge spre Vania si Alex, in primul rand. Stiu ca au mai primit premiul acesta, dar e bine sa faca o colectie mica. Mai are rost sa spun ca sunt bloggarii mei preferati? Apoi mai avem cam asa: Lilick (cea mai buna analista), Crina si Ioana Mare (chiar daca fetele nu scriu atat de des, savurez fiecare postare de-a lor).
Va multumesc inca o data!

Intrebari, raspunsuri si “sine”

Parea a fi o zi obisnuita de sesiune, adica eu stand in casa si incercand sa ma mobilizez sa invat ptr examenul de sambata sau sa mai scriu cate ceva la vreun proiect. Intrebarile de la Alex au venit pe neasteptate si au reusit sa ma puna un pic pe ganduri, ca doar e vorba de lucruri legate de sinele meu. Asa ca m-am uitat in oglinda, apoi m-am uitat in mine si cam asta a iesit:

1)Ce ai schimba in trecutul tau?
Poate cu un an in urma as fi spus fara sa clipesc ca nimic. Si ca nu-mi place si nu cred in cuvantul regret. Acum insa, trebuie sa recunosc ca sunt cateva situatii in care nu am reactionat cum mi-as fi dorit sa o fac si sunt cateva persoane fata de care am gresit. Daca as putea da timpul inapoi, imi place sa cred ca m-as comporta altfel de cum am facut-o.

2)Ce crezi despre predictii? Crezi ca exista oameni sau popoare care pot prevedea viitorul?
Probabil ca se face referire la deja faimosul „2012”. Nu cred in predictii,previziuni, ci poate doar in ciclicitatea istoriei. Desi nu pe deplin. Cred insa in Dumnezeu ca fiind singurul care poate stii partea de viitor. De fapt, cred in Dumnezeu punct.

3)Ti-e frica de un viitor necunoscut?
Cred ca este cea mai grea dintre intrebari. M-am gandit destul de mult daca sa fiu pana la capat sincera sau sa scriu 2-3 randuri, ce par multumitoare. Normal ca am fricile mele, ca orice om, dar totusi a spune ca-mi este frica de viitorul necunoscut este ceva mult prea general. Imi este frica, de exemplu, de ce se intampla acum in Romania si unde se va ajunge in 5 ani. Imi este frica si de esecul in plan personal, desi suna un pic cam dubios. Nu vreau sa ajung la o oarecare varsta, cand uitandu-ma in oglinda, sa nu-mi placa ce vad.

4)Ce ai invatat in 2009?
Este un subiect despre care am mai vorbit aici pe blog, la sfasitul anului. Daca ar fi rezum in cateva cuvinte, am invatat ca trebuie sa pretuiesc mai mult oamenii din jurul meu, ca trebuie sa continui sa lupt, atat pentru visele mele, cat si pentru valorile in care cred. Si am reinvatat, mai bine zis redescoperit, ceva ce parea la un moment dat pierdut: sa iubesc linistea si chiar tacerea, cateodata.

Sunt intrebari pe care mi le-am mai pus si eu. Si nu o singura data. Cu toate astea, tot a trebuit sa-mi acord un timp de gandire pentru a raspunde la ele. Mi-ar placea sa-si acorde acest timp si Ioana Mare, Crina si Marutz (asta ca tot are blog nou), daca isi gasesc putin timp.

Janis Joplin

"Being an intellectual creates a lot of questions and no answers. You can fill your life up with ideas and still go home lonely. All you really have that really matters are feelings. That's what music is to me."







Ieri, pe 19 ianuarie, a fost ziua ei, a Doamnei Rockului, cum imi place sa-i spun lui Janis Joplin. Cea a carei voce ragusita inconfundabila a facut din ea unul dintre cele mai mari nume ale muzicii. Cea care, prin mesajul transmis prin atatea melodii superbe, a facut din ea unul dintre cei 3 mari reprezentanti ai generatiei Flower Power (alaturi de genialii Jimi Hendrix si Jim Morrison). Cea care a tinut in 1969 la Woodstock un recital cum foarte putine am mai ascultat, plin de tot ce trebuie sa contina muzica, de la o voce incredibila pana la foarte multa emotie. Cred ca ultima parte s-a datorat si atmosferei de la Woodstock :-). Cred ca pana la urma ceea ce m-a fascinat intotdeauna a fost bucuria pe care am vazut-o si simtit-o pe chipul si in vocea ei, in fiecare melodie pe care a scos-o. Se vede ca pur si simplu iubeste Muzica.


JANIS JOPLIN - TRY (JUST A LITTLE BIT HARDER)
Asculta mai multe audio Muzica

Guvern, caut consilieri...

…nu se cer nici pregatire, nici experienta anterioara.

“Wall-Street: Veti renunta la activitatile curente? Cum le veti impaca?
Dan Bittman: Niciodata. Nu voi renunta nici la emisiunea Danutz SRL, nici la trupa Holograf. In curand vom avea concert de Ziua Indragostitilor la Sala Palatului. Cum as putea renunta?!” (http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/78261/Dan-Bittman-despre-noul-job-de-la-Ministerul-Finantelor.html)

Si consilier cu jumatate de norma? Dan Bittman a fost numit consilier al ministrului Vladescu pe „probleme cu populatia” si se va ocupa de, dupa cum spune chiar el, datul cu parerea despre ce se intampla in jurul nostru. Si va fi platit ptr asta si cred ca ghiciti si de unde… din bani publici. Deci inca o data: un cantaret va fi platit sa-si dea cu opinia despre nimic din banii nostri. Oare numai mie mi se pare ca ceva nu se potriveste? Sa inteleg ca urmeaza Andrei Gheorghe, fetele de la bambi, sexy-braileanca si Botezatu? A, am uitat, AG deja este consilier. Si totusi...numai eu cred ca este usor penibila situatia?

Eu sunt studenta la masterul de Studii de Securitate de la Univ. Buc. Si unul dintre posibilele „joburi” (la nivel pur teoretic, evident) este si cel de consilier al MAE. Iar ptr asta detin in acest moment langa mine cateva carti de cateva sute de pagini ptr un singur examen pe domeniul geoeconomiei si relatiilor internationale, plus ca am in asteptare cateva (multe) pagini de scris la diferite proiecte. Cred ca de aici vine si indignarea, frustrarea sau cum se mai poate numi. Sunt curioasa cam cat de departe pot duce oamenii astia lucrurile. Pacat ca le duc pe spatele nostru.

Maniu vs prigoana

Frecventeaza Bamboo, mananca pe Dorobanti, "nu este pitiponc", are poze pe nu stiu ce site-uri, este un simbol ptr tinerii din aceasta tara (nu mai stiu cine a debitat prostia asta), a facut nu stiu unde studiile, vrea sa ne demonstreze cat de tare este in calitate de tanar mascul, etc. Cam de vreo saptamana incoace ma lovesc prin toate locurile de un singur nume. Da, la Prigoana Jr. ma refer. Am incercat sa nu-l bag in seama, sa ignor articolele despre el, sa ma prefac ca nu exista (doar am mai comentat pe ici, pe colo despre el). Stiu ca nu este cea mai buna atitudine, dar parca mai simteam inca spiritul si linistea sarbatorilor. In mintea mea, cu cat voi reusi sa ignor tema mai bine, cu atat ma voi enerva mai putin. Dar deja creierul meu este invadat din toate partile. De ce trebuie sa stiu si cel mai mic detaliu al acestui Horrorius? De ce imi sunt povestite si cele mai mici intimitati? Mai nou m-am lovit si de cate ceva despre fratele sau mai mic. Nu mai pot….
Si, totusi, partea cea mai trista am gasit-o dupa ce am facut un test foarte simplu. Am dat pe clasicul gugal "Honorius Prigoana" si am obtinut exact 455 000 de rezultate. Apoi am dat "Iuliu Maniu", ptr ca tot l-am comemorat acum cateva zile pe marele om politic, si am gasit 233 000. Exista vreo explictie logica ptr. aceasta enormitate? Alex Marin imi spunea ca un posibil motiv ar fi ca Maniu nu are poze pe e-girl. As vrea sa gasesc un contra argument si nu pot. Este adevarat ca acest Hororius nu este si nu ar putea fi niciodata un simbol ptr foarte multi dintre noi, ideea fiind chiar o jignire. Dar, in acelasi timp, sunt tineri care pot vedea foarte usor asa ceva intr-un cocalar manelist (cred ca este un pleonasm). Avem o multime ce viseaza sa aiba la 18 ani masina lui, sa mearga in cluburi de mare fita, sa manance pe Dorobanti si sa cheltuie intr-o seara cat probabil cheltui eu intr-o luna. Asa ca ptr ei tanarul Prigoana devine un model de urmat in viata. Si un anti-model ptr noi.

Ps. M-am alaturat de astazi (desi pe facebook eram mai demult membra a grupului) campaniei initiate de Lilick: "Spune-i NU lui basescu" si ma bucur sa vad din ce in ce mai multa lume scriind pe bloguri despre asta sau dand add pe feisbuc. Si cat va depinde de mine voi ajuta si eu aceasta initiativa ptr. care Lilick ar trebui aplaudata. Sa speram ca pana pe 2 Aprilie 2010 sa ne adunam cateva mii.

http://www.facebook.com/group.php?gid=231824573790

http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/01/flacara-violet-impotriva-populismului.html

Muzica de inceput de an

Vreau sa incep anul cu ceea ce a reusit sa ma linisteasca si sa ma faca sa ma simt bine intotdeauna, la orice ora din zi si din noapte: MUZICA. De fiecare data cand am avut o problema, o anumita stare mai proasta sau mai buna, cand mi-a fost mai rau sau mai bine, cand a trebuit sa ma regasesc sau, pur si simplu, am vrut sa stau in fata geamului din camin cu un pachet de tigari langa mine, Muzica a fost alaturi de mine. Este, sa-i spunem, prietenul meu din umbra de foarte multi ani. Asa ca primul post pe anul acesta este un omagiu (desi nu cred ca sunt eu in masura sa fac asta) adus muzicii.












I NXS - BY MY SIDE
Vezi mai multe video din Muzica

Si ar mai fii zeci si sute de melodii superbe. Mi-a luat cam 2 ore sa aleg melodiile si tot nu sunt multumita...

Ps. In alta ordine de idei, anul 2010 mi-a adus un laptop cu ceva probleme (ce sper sa se rezolve cat mai repede) si 6 proiecte de facut ptr master si facultate...plus sute de pagini ce asteapta sa fie citite. Asa ca luna ianuarie se anunta a fi oricum numai nu distractiva.