Intamplari de noapte

Am lipsit destul de mult dintr-ale scrisului din motive mai mult sau mai putin serioase (mai putin, trebuie sa recunosc) si din lipsa de timp. Si poate si de muza. Si de…. dar nici nu mai conteaza acum. Vreau doar sa fac un scurt rezumat la principalele evenimente din ultima perioada: ESN, live-uri, caini. Despre ESN o sa scriu un post separat mai incolo, asa ca voi povesti doar despre celelalte doua. Bun, deci:

1.live-uri (a se citi laifuri)

Discutiile dintr-un camin studentesc in miez de noapte se pot dovedi cel putin ciudate. Mie imi place sa le numesc crepusculare. Intr-o vineri noaptea am purtat o astfel de conversatie cu un aspirant la categoria "99%".
Se apropie de mine un tanar si imi cere o tigara. Eu cum sunt o amabila din fire, il indemn sa ia direct din pachet. Ia una, o aprinde si ma intreaba de ce nu am somn la ora asta. Ii mormai un raspuns, mai mult din politete, dorind mai mult sa ascult muzica decat sa dau exlicatii. Imi multumeste si pleaca in treaba lui. Peste cateva momente apare din nou, incercand sa intre inca o data in vorba.
"Nu te saturi niciodata de muzica?". Raspunsul meu a fost evident.
"Ce asculti acum?" "U2" "Si in general?" "Muzica gen U2...sau, ma rog, inclin spre rock. Desi pot spune ca ascult orice se poate numi muzica cu adevarat."
"Asta e f bine". A urmat un dialog scurt si insipid in care am incercat sa-i explic ca exista enorm de multe feluri de rock. Si ptr ca am am presimtit ceva bun, l-am intrebat ce muzica asculta el de obicei.
"Pai cand sunt acasa, singur, ascult hip-hop cel mai mult. Si apoi laifuri." "A, ok...", dar ptr ca nu intelegeam foarte bine ce inseamna asta, il intreb: "Laifuri, adica?" "Adica un salam, un sorinel, un minune. Dintr-astea. Stiu ca nu prea le place la lume. Da’ sa stii ca laifurile sunt foarte diferite de manele. Adica una sunt laifuirile si alta sunt manelele. Adica laifurile sunt asa cu vocea reala, sunt adevarate, nu ca manelele unde sunt instrumentele si pe fundal canta si ei."
Eu ma uitam foarte serioasa la el, incercand cu greu sa ma pot abtine dintr-o criza de ras din care stiam ca nu ma voi mai putea opri. Tanarul, dupa aceea, luand probabil ca pe o incurajare/aprobare reactia mea, a inceput sa-mi povesteasca jumatate din viata lui. Toate pana cand, evident, eu nu mi-am mai putut musca limba si i-am zis ca plec in camera, unde am ras fara sa ma opresc cateva minute bune.

2.Cainii

Problema cainilor comunitari din Bucuresti este foarte bine stiuta. Auzisem si citisem si eu despre ea, insa pana cand nu traiesti cu adevarat in mediu nu poti realiza amploarea ei (cam cativa zeci de mii). Campusul in care locuiesc gazduieste si el cativa zeci de caini, de la mici si speriati pana la cei pe care e mai bine sa-i eviti (mare parte dintre ei devin foarte agitati noaptea, nici acum nu inteleg prea bine motivul).
Dar eu vreau sa povestesc aici o altfel de intamplare, ce nu am mai patit-o niciodata pana acum. Saptamana trecuta am fost intr-un pub, club sau ce o fi el, cu un eveniment ESN, la karaoke (da, da, am cantat in sfarsit). La plecare, eu si Andra ne-am gandit sa mergem pe jos pana la camin. Asa ca ne-am pornit noi cu pas alert. Cam in apropiere de zona Izvor doi caini au inceput sa vina dupa noi, iar dupa o scurta perioada a mai aparut inca unul. N-am stiut foarte bine ce sa credem pana ne-am dat seama ca de fapt ei vroiau sa ne apere de eventualele pericole. Unul mergea in fata noastra, unul in spate si unul in lateral, schimband locurile intre ei si uitandu-se periodic la noi. Latrau la cel mai mic zgomot pe care il credeau ei amenintator (l-au si latrat pe un nene aflat la departare), au alergat sa se "lupte" cu o alta haita de caini aflate pe cealalta parte a drumului ptr ca li se pareau ca se apropie prea mult de noi si ne-au condus in siguranta pana in fata usii de la camin. Au facut ceea ce, pana la urma, cei mai multi dintre oameni nu fac. Ne-au protejat. Si ne-au dat si o frumoasa lectie despre cum animalele pot fi superioare oamenilor in atat de multe dati.

Manelism in stare pura

Am aflat o veste minunata ieri pe care probabil o stiti deja, dar bucuria este prea mare ptr a nu o impartasi cu voi. Am aflat ca as asculta manele. Si nu numai atat, cica le-as si aprecia. E adevarat ca in ultimul timp ma simteam usor debusolata, dar acum pot privi viata altcumva. Vreau sa multumesc pe aceasta cale prea-(ne)bunului si mult-prea-(ne)iubitului conducator al neamului pentru marinimia sa incredibila de a ma instiintat. De fapt, de a ne instiinta pe noi toti. Da, chiar si tu apreciezi acest gen de zgomot, chiar daca nu stiai decat undeva in subconstientul tau. Lasa, nu e timpul pierdut… bine ca ne-a luminat prea-(ne)cultul presedinte. Nu stiu exact al cui presedinte, ca al meu continua sa nu fie.

Si daca tot vorbim despre (ne)reprezentantii tarii, unul dintre ministrii mei preferati, dl. Vladescu, vrea sa fie si el marinimos. Ca doar nu are degeaba doi consilieri (ne)profesionisti. De aceea s-a hotarat sa se joace „alba-neagra” cu nervii bunicilor mei, aplicand mai multe sisteme: „azi da, maine nu”, „am uitat sa-l intreb pe sefu” si „cum pot fi mai (ne)popular decat sunt deja”. Stiam eu ca are potential omul asta, doar ca se exprima mai greu. Ca viitoare masura, eu l-as sfatui sa propuna impozit pe alocatiile copiilor (asta daca nu se hotaraste intre timp taierea lor de tot), respirat, mers pe jos si baut apa de la robinet. Asta doar in ideea de a (nu) ne demonstra (in)eficienta sa. Si a consilierilor sai, normal.

Pentru cei care tin sa ne creeze revelatii muzicale si cei care ne demonstreaza zilnic ca nu au ce cauta acolo unde sunt, am urmatoarea melodie ca dedicatie:


Asculta mai multe audio Muzica

In schimb, cu cei care asculta tot atat de multe manele cat mine impart urmatoarea melodie: