1 Martie!

Quote of the day: Primavara este atunci cand oamenii zambesc! :)

Ies din camera mai grabita decat de obicei, alergand pe scari. Dau play muzicii din mp3 si fara sa-mi dau seama sunt deja la parter. Simt cum afara este mai cald, chiar daca picura usor. Asfaltul Bucurestiului, pana mai ieri plin de zapada, parca a prins viata astazi. Asta pentru ca strazile s-au umplut peste noapte de tarabe pline cu ghiocei, zambile, lalele, frezii, snururi alb-rosii si martisoare de toate felurile, de la cele mai mici si finute pana la cele ce scrie un mare kitsch imaginar pe ele. Trebuie sa recunosc ca agitatia din jurul tarabelor mi-a displacut la inceput, dar asta conteaza prea putin. Ce este cel mai important este ca mi-am adus aminte de ceva astazi. Gesturile neprevazute, venite din partea celor mai neasteptate persoane si ce poate par neinsemnate la prima vedere, se dovedesc a fi cele mai frumoase, capabile sa-ti aduca un mare zambet pe fata si sa-ti faca ziua mai luminoasa decat de obicei. Datorita lor in camera mea sunt buchete de frezii, ghiocei si martisoare :). Se simte deja in atmosfera...DA, este oficial! A venit Primavara!



Daca tot suntem la capitolele "Primavara" si buna-dispozitie, vreau sa le multumesc lui Caius, care a vrut sa fie primul si inca de ieri ne-a oferit cate un martisor. Si lui Vania, care la randul sau, a transmis martisoare virtuale domnitelor din blogosfera, cu atat mai importante cu cat sunt violet.

Din Dilemele Mele

Asculta mai multe audio Diverse

Quote of the day: "Don't let someone become a PRIORITY in your life...When you are just an OPTION in theirs."

Un prieten are o problema si tu vrei sa-l ajuti. Sau simti ca trebuie sa faci asta.
Ce ii dai? Ce trebuie sau ce crede el ca are nevoie? Oferindu-i ce trebuie, comportandu-te perfect in relatie cu teoria, dandu-i ce spun manualele de supravietuire umana, il ajuti pe termen lung poate. Dar viata nu este o teorie. Lucrurile nu au mers niciodata pe acest sistem. Oamenii nu functioneaza asa. Nicio situatie nu poate fi pictata doar in alb si negru, ci in cele mai diverse griuri ce te-ar putea face chiar sa ametesti. Daca nu il ajuti in felul in care crede el ca ar trebui sa o faci, il frustrezi. Ii frustrezi asteptarea si sperantele in acel ajutor. El ar putea ceda… si s-ar putea sa nu mai ajunga sa vada acel prea-frumos viitor teoretic. Si atunci ce faci? Bine, am plecat de la ipoteza ca tu simti cand trebuie sa-ti ajuti prietenul. Dar daca nici macar nu-ti dai seama ca are nevoie de ajutorul tau? Mai poti fi numit prieten? Dar asta cred ca deja creaza o alta dilema.

In alta ordine de idei, de cand sunt in Bucuresti mi-e foarte greu sa inteleg comportamentul uman. Iar asta vine din partea unei persoane care credea cu mai mult timp in urma ca oamenii sunt fiinte rationale. Ce dreptate avea un bun prieten care mi-a spus atunci ca ma insel, ca in esenta noastra suntem niste irationali incurabili. Si atunci, o persoana care prin constructia sa psihologica necesita sa inteleaga ce se petrece in jurul ei, nu este oarecum legata de maini? Ce ar trebui ea sa faca? Sa se schimbe doar ptr ca cei din jur nu-i ofera ce are nevoie? Si atunci asta nu este echivalent cu a renunta la ce inseamna ea sau macar la parti din ea? Si daca se intampla asta, la cat ar trebui sa fie dispusa sa renunte? Sau merita sa faca asta?

Ar mai fi cateva dileme ce ar putea implica the “fear of commitment” bullshit, sinceritatea, increderea sau dezamagirea, dar ce rost ar mai avea sa le detaliez acum? Pana si asta se transforma intr-o dilema.