Intrebari, raspunsuri si “sine”

Parea a fi o zi obisnuita de sesiune, adica eu stand in casa si incercand sa ma mobilizez sa invat ptr examenul de sambata sau sa mai scriu cate ceva la vreun proiect. Intrebarile de la Alex au venit pe neasteptate si au reusit sa ma puna un pic pe ganduri, ca doar e vorba de lucruri legate de sinele meu. Asa ca m-am uitat in oglinda, apoi m-am uitat in mine si cam asta a iesit:

1)Ce ai schimba in trecutul tau?
Poate cu un an in urma as fi spus fara sa clipesc ca nimic. Si ca nu-mi place si nu cred in cuvantul regret. Acum insa, trebuie sa recunosc ca sunt cateva situatii in care nu am reactionat cum mi-as fi dorit sa o fac si sunt cateva persoane fata de care am gresit. Daca as putea da timpul inapoi, imi place sa cred ca m-as comporta altfel de cum am facut-o.

2)Ce crezi despre predictii? Crezi ca exista oameni sau popoare care pot prevedea viitorul?
Probabil ca se face referire la deja faimosul „2012”. Nu cred in predictii,previziuni, ci poate doar in ciclicitatea istoriei. Desi nu pe deplin. Cred insa in Dumnezeu ca fiind singurul care poate stii partea de viitor. De fapt, cred in Dumnezeu punct.

3)Ti-e frica de un viitor necunoscut?
Cred ca este cea mai grea dintre intrebari. M-am gandit destul de mult daca sa fiu pana la capat sincera sau sa scriu 2-3 randuri, ce par multumitoare. Normal ca am fricile mele, ca orice om, dar totusi a spune ca-mi este frica de viitorul necunoscut este ceva mult prea general. Imi este frica, de exemplu, de ce se intampla acum in Romania si unde se va ajunge in 5 ani. Imi este frica si de esecul in plan personal, desi suna un pic cam dubios. Nu vreau sa ajung la o oarecare varsta, cand uitandu-ma in oglinda, sa nu-mi placa ce vad.

4)Ce ai invatat in 2009?
Este un subiect despre care am mai vorbit aici pe blog, la sfasitul anului. Daca ar fi rezum in cateva cuvinte, am invatat ca trebuie sa pretuiesc mai mult oamenii din jurul meu, ca trebuie sa continui sa lupt, atat pentru visele mele, cat si pentru valorile in care cred. Si am reinvatat, mai bine zis redescoperit, ceva ce parea la un moment dat pierdut: sa iubesc linistea si chiar tacerea, cateodata.

Sunt intrebari pe care mi le-am mai pus si eu. Si nu o singura data. Cu toate astea, tot a trebuit sa-mi acord un timp de gandire pentru a raspunde la ele. Mi-ar placea sa-si acorde acest timp si Ioana Mare, Crina si Marutz (asta ca tot are blog nou), daca isi gasesc putin timp.