Jurnalul unei fumatoare

“1 noaptea. In camera era o liniste pustie, unde numai ceasul se incapatana sa scoata sunete monotone. «As putea sa-l arunc pe geam…», se gandi ea, in timp ce dadea nervos din picior.”

Pe toata perioada liceului am fost inconjurata de oameni fumatori. In pauze, colegii sareau gardul curtii interioare si stateau la o poveste si o tigara. Prietenele cele mai apropiate mie fumau si ele cam din clasele a 10-a, a 11-a. Mama fumeaza de cand ma stiu. Asa deci si prin urmare, un mediu cat se poate de propice ptr mine sa ma apuc din frageda adolescenta. Dar ptr ca eu sunt speciala, nu am facut asta. Dar nu din considerente de sanatate… Nu, nu. Ci mai degraba dintr-o ciudata hotarare de moment de a nu face asta. “Eu va voi demonstra ca nu voi fuma. Punct!”
Mi-am propus sa nu trag nici macar un fum de curiozitate pana la banchetul de clasa a 12-a. Incapatanata de cand ma stiu, mi-a reusit. Desi am avut “sansa” de foarte multe ori, nu mi-am incalcat legamantul. Chiar am pus si pariu cu vreo 2 persoane pe tema asta, prin clasa a 11-a parca. Deci, treaba serioasa, ce mai incolo-incoace.
Da, am fumat prima tigara la banchet, un lucky strike oferit cu un intreg ritual:
- Stii ce zice o legenda nescrisa? ma intreaba Anna in timp ce imi intinde tigara.
- Nu, zic eu neincrezatoare.
- Ei bine, se zice ca lucky strike se numesc asa ptr ca demult, chiar cand au aparut, o tigara la nu-stiu-cate continea o cantitate mica de marijuana. Deci, erai un norocos. Poftim!

Acum fumez (sau am fumat, nu-mi dau seama inca) de 3 ani si am cateodata senzatia ca a devenit o parte din mine. Tigara face parte din multele mele ritualuri zilnice. De foarte multe ori, este pretextul perfect cand sunt nervoasa. Astfel, am gasit si explicatia mea preferata la intrebarea stupida “De ce fumezi?” (fiind ca, nu-i asa, pare de prost-gust sa zic ptr ca pot, desi m-ar tenta raspunsul asta). Fumez ptr ca ma linisteste, ptr ca nimic nu se compara cu o tigara trasa la 4 dimineata pe geamul de pe palierul de camin, ptr ca ador sa fumez (nu am gasit un alt inlocuitor…daca stiti vreunul, fiti buni si impartasiti-l cu mine) in timp ce stau intinsa in pat si ascult muzica, ptr ca imi place si gestul (daca e sa luam si partea strict superficiala a lucrurilor).
Totul a pornit de la provocarea unui prieten, venita din motive relativ intemeiate: sanatate si bani. De exact 5 zile nu am mai tras nici macar un fum. Intentia ar fi de lasare. De tot. Nu stiu daca imi va iesi. La cum ma simt in momentul de fata nu sunt foarte increzatoare. Vreti niste indicii anatomice, nu-i asa? Lipsa de aer, dureri de piept, stare de nervozitate (latenta, gata sa erupa) si irascibilitate. In momentul de fata toti din jurul meu sunt de vina pentru tot, de la genocidul rwandez pana la moartea delfinilor din Japonia.
Probabil ca va trebui sa treaca macar vreo 2 saptamani (3, 4,… 10…,100) si ma voi simti mai bine. Daca nu, ghinionul colegei de camera. Si a prietenilor. Si al meu.
Probabil ca va trebui sa gasesc un inlocuitor. De 5 zile mananc portocale incontinuu si nu rezolv nimic. Urmatoarea optiune ar fi creioanele :)).