marți, 29 decembrie 2009

A mai trecut un an din noi...

Acesta este ultimul post pe 2009.
Mai sunt cateva zile si mai las un an in spate. Un an care a trecut incredibil de repede, cel putin ptr mine. Un an plin de lucruri bune, dar si de multe episoade triste. Un an in care am incheiat un capitol din viata si am inceput sa scriu la urmatorul. Un an in care mi-am indeplinit o parte din ce mi-am propus in 2008, dar care a lasat si multe lucruri nerezolvate sau pe lista de asteptare. Un an in care am iubit si am fost iubita. Un an in care, poate, am dezamagit si am fost dezamagita. Un an plin de emotie, mai mult decat oricare de pana acum. Pana la urma, a fost un an plin de cele mai diverse evenimente si stari, care m-au coplesit cateodata si care m-au determinat sa nu reactionez cum mi-ar fi placut in multe dati. Si, da, este anul in care am facut primele greseli pe care le-am regretat. Dar Paler spunea cateva cuvinte foarte frumoase: « Nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti ». Ceea ce cred ca am facut deja.

Am invatat cateva lucruri anul acesta, mai ales din greselile facute, lucruri pe care le voi purta cu mine in anul ce urmeaza :
-pretuieste-ti si iubeste-ti prietenii adevarati, nu-i lua “de-a gata”, nu te razbuna pe ei ptr problemele tale si fii atent si la problemele lor, nu numai la tine. Altfel, s-ar putea sa te trezesti intr-o zi ca ai pierdut caldura unor suflete extraordinare.
-considerate privilegiat ptr ceea ce ai ; oricat de importante ti s-ar parea problemele tale, in jurul tau se intampla lucruri mult mai mari ; « Vezi dincolo de gheata, chiar daca ghetarii se topesc », cum imi spunea un prieten foarte special.
-tinteste spre mai mult, doreste-ti mai mult, fie ca asta inseamna sa ceri mai mult de la cei din jurul tau si de la tine. Nu te sfii sa ai visuri marete si sa lupti ptr ele, poti cel mult sa cazi frumos.
-cand esti la pamant invata sa te ridici singur, fara sa te astepti sa o faca altcineva in locul tau. Cei din jurul tau sunt oameni si nu pot face ceva ce tu insuti nu poti. In momentul in care vei reusi sa faci asta, vei gasi si o mana intinsa spre tine care te va ajuta.
-constientizeaza ca, pana la urma, toti suntem singuri. Si ca asta nu este neaparat ceva rau. Dar avem nevoie si de ceilalti ca sa facem lucruri frumoase.
-cand punem seara capul pe perna sau cand stam uitati in fata unui geam meditand, suntem noi cu sinele nostru. Lui ii dam, inainte de toate, socoteala si apoi si altora. Asa ca ar fi bine sa fim impacati cu el.
-ar trebui sa privim mai mult spre cer, fie ca este cel albastru deschis sau cel plin de stele. Asa cum scriam la un moment dat undeva, stelele au puterea de a-ti da o liniste incredibila si o stare de implinire cum putine lucruri pamantesti pot. Pentru cateva secunde, poti cuprinde infinitul cu privirea si sa-l imbratisezi. De fapt, il poti imbratisa pe Dumnezeu.

Mai sunt cateva zile si lasam, noi romanii, un an in spate. As vrea sa scriu cate ceva despre 2009 ptr Romania, dar nu imi gasesc cuvintele prea bine. Vad doar ca lasam in urma o Romanie impartita in 2 tabere, fara posibilitatea de a sta deoparte. Mai ales daca ai suflet si nu-ti place ceea ce traiesti. Vad ca in loc sa construiasca, multora le place sa darame tot ce este in jurul lor. Vad ca lupta si vrajba dintre oameni se inteteste si se uita lucrurile cu adevarat importante. Vad tristete pe fetele romanilor...sau poate nu vad eu bine. Stiu doar ca vreau sa fug spre Romania pe care ne-o descrie Alex. Chiar daca pare un vis, vreau sa pun si eu o caramida la construirea ei.

Sa ne vedem si sa ne scriem cu bine in 2010, cu cat mai multa liniste in suflet si in jurul nostru. Cu dorinta de a fi mai buni decat pana acum si de a face mult mai mult.

miercuri, 23 decembrie 2009

Sarbatori fericite!

Usor, usor intru in atmosfera. Vine Craciunul. Vine Sarbatoarea mea preferata, cu brad, decoratii, luminite colorate, cozonac, portocale (stiu ca le pot manca si in timpul anului, dar acum au un gust aparte), vin fiert si, ceea ce este cel mai important, familie.
Tot ce imi doresc in aceste zile este liniste, alaturi de familia mea. Atat. Imi este de ajuns. Si asta va doresc si voua! Sarbatori fericite mai vechilor prieteni Marutz, Daria, Oana, Ioana T, Sebi Moga, Crina, Adi si mai noilor prieteni (dar la fel de dragi) Andra, Alex Marin, Cosmin Chiriac, Gabi Mogos. Sarbatori fericite si unui prieten blogosferic special, unui om extraordinar: Vania. Mi-ar fi facut mare placere sa va descopar mai demult. Numai bine!
Fug sa gust din cozonacul facut de bunica mea ptr ca miroase mult prea bine in toata casa si nu mai rezist pana in ziua de Craciun. Doar ca trebuie sa ma gandesc repede la o colinda, doar asa o sa reusesc sa primesc de la ea o felie inca de pe acum. :)



Si sa lasam greii sa vorbeasca :):



sâmbătă, 19 decembrie 2009

Senzatii tari de Bucuresti

Ai o viata anosta? Te-ai plictisit de stat in casa la caldura? Vrei ca adrenalina sa-ti curga prin vene, dar nu ai bani de snowbording in Alpi, ca dehh e criza? Ei bine, am sa-ti fac o oferta de nerefuzat. Fa-ti de lucru la Gara de Nord, in Bucuresti. Fie ca astepti pe cineva, fie ca trebuie sa iei un pachet (de ex niste incarcatoare amarate), fie ca vrei sa te deplasezi cu acel mijloc de transport pe sine, CFR-ul iti satiface dorinta de extrem. Eu am incercat oferta si, ca sa vedeti cat de mare imi este marinimia (de la o filosoafa in viata citire), nu pot sa n-o transmit mai departe.
Bun, deci sa detaliez un pic pachetul « vacanta scurta, dar intensa». Ajungi in gara in jurul orei de 18:50, ptr ca, nu-i asa, la 19:00 ar trebui sa ajunga trenul. Te postezi in fata panoului cu “plecari/sosiri” si de aici urmeaza distractia : intarzieri de 30, 50, 90 sau 300 minute (da, ati citit bine ! 300, cu doua zerouri in coada, e super-oferta, cam un tren pe seara). Ce v-ati putea dori mai mult? Ce ar putea fi mai frumos decat sa stai in frig vreo cateva ore? Ar fi o experienta de neuitat....not!
Totusi, sa devenim un pic seriosi. Acest episod este mai mult decat trist. As fi vrut sa fiu revoltata, dar n-am putut. In clipa in care am vazut panoul cu intarzieri am izbucnit in ras, probabil ridicand in jurul meu ceva semne de intrebare in legatura cu sanatatea mea mintala. In dreptul trenului meu erau trecute 50 min (« ehhh, nu-i chiar atat de rau », mi-am zis... ), adica o oarecare medie intre toate intarzierile. Din aceasta medie exclud, evident, intarzierea de 200 de min care a evoluat, ulterior, in 315 (acc. spre Tg. Jiu, care trebuia sa plece din Buc de la 14:46) . Dupa o cafea de la Mc (apropo, cred ca Mc-ul n-a vazut in viata lui atatia clienti), am inceput sa ma fatai de colo-colo si din lipsa de ocupatie, si ptr a nu ingheta (ceea ce normal ca s-a intamplat pana la urma). Si am inceput sa analizez oamenii si diferitele situatii, ceea ce s-a dovedit pana la urma a fi foarte amuzant.
In primul rand, gara era incredibil de plina si trebuia sa ai adevarate skill-uri ptr a ajunge dintr-un colt intr-altul. Oamenii se ingramadeau peste tot...langa panouri, pe peron, in Mc (denumire generica ptr fast-foodurile din gara), pe langa Mc, in salile de asteptare, pe langa casele de bilete. O tanti ne transmitea cu o voce suava de robot ca din cauza conditiiilor meteo defavorabile (ptr ca, nu-i asa, nimeni nu se astepta sa ninga in luna decembrie), trenurile au intarzieri si ca cfr isi cere scuze ptr disconfortul creat (inghetat, ingramadeala, nervi etc.). Tot din cand in cand, aceeasi voce cristalina anunta si cate un tren. Si cum « la un semn deschisa-i calea », palcuri de oameni grabiti rasareau din toate partile. Si ptr ca nu mai vedeau nimic in fata ochilor decat tren, erau in stare sa treaca si peste....ehhh, chiar cadavre nu cred. Dar in acest ritual periodic, am primit cateva coate, cateva imbranceli si un prea-frumos troler peste picioare. Dupa vreo 30 de min., dupa ce am intelesul mersul lucrurilor, mi-am perfectionat skill-urile invatate mai sus si am ajuns campioana la slalom printre oameni. La intarzierea de 50 am primit un bonus de 100%, adica in total 100 de min asteptate. Happy me! Si ptr ca tin cont de « sa nu treaca o zi fara sa nu invat nimic », am aflat cat timp am stat la gara ca exista acceleratul 1)97, rapidul 1R53 si, apogeul, statia « Snagov Plaja » ( ???).
Mi-am luat pe la 20:30 pachetelul si am grabit pasii spre metrou. Din 10 in 10 m, erau instalate beculete in forma de « La Multi Ani 2010 ! ». Ce gluma proasta!

Melodia nu este cu intentie [:)))], pur si simplu mi-a mers in mp3 in timpul asteptarii si mi-a ramas in minte. So, how do you own disorder?


System Of A Down - Toxicity
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 18 decembrie 2009

Damien Rice

Ce poate fi mai frumos decat o noapte cu un ceai fierbinte foarte aromat, muzica ce iti intra in suflet si liniste? De ceaiul genial s-a ocupat Andra, de celelalte parti se ocupa Damien Rice (ce talent incredibil!)



joi, 17 decembrie 2009

Scrisoare la inceput de iarna



A nins ca-n basme aseara,
Mai ninge si acum,
Prin albul calm al iernii
Privirea mea-i de fum.
Si ratacit mi-e gandul
Sau poate ma visezi
Si-n jur sunt crini in floare
Iar tu-mi soptesti: zapezi.
Eu cad intr-o clepsidra
Cu fulgii de afara
Si nu stiu cine-n taina
Tristetea mi-o masoara.
In palma ta intinsa
Cazu un fulg.Si nu-i.
Candva si eu cadea-voi
In palma nu stiu cuï.

marți, 15 decembrie 2009

1989 si libertatea de dupa...

Octavian Paler spunea cam asa: “Despre tot ce s-a intamplat in anii care au trecut de-atunci, nu tin sa spun decat atat: altfel mi-am imaginat libertatea.” (Autoportret intr-o oglinda sparta). Ar putea cineva sa-l contrazica ?
Eu nu mai tin minte nimic din acele zile, aveam doar 2 ani. Stiu doar ce mi-a povestit bunica mea. Ca ea statea cu mine in brate, pe jos in sufragerie, incercand sa ma protejeze. Atat.
Am fost una dintre primele generatii post-revolutie. Am crescut in tranzitia fara de sfarsit, iar familia mea, ca mare parte din familiile Romaniei, a alternat intre a simti lipsurile ei din plin si intre a o duce decent. Insa, bunicii mi-au repetat indiferent de situatia materiala, ca « acum este mult mai bine decat pe vremea comunistilor ». Nu ptr ei, ci ptr mine. Ca pot sa ma exprim liber, daca vreau sa fac asta, ca pot face scoala, dar si mai important ca pot face scoala pe care o vreau eu. Pana la urma, ca sunt singura care poate hotari ce vrea sa faca pe mai departe cu viata ei si nimeni altcineva.
Romanii au inteles prost libertatea. Au crezut ca daca sunt liberi, atunci pot fi si nesimtiti. Au crezut ca daca se pot exprima liber, pot sa si injure si sa jicneasca. Au crezut ca democratia post-decembrista le aduce numai drepturi, nu si responsabilitati. Ah, da, si au uitat ca ei pot sa fie nesimtiti, sa injure, sa jicneasca si sa fie plini de drepturi datorita unor oameni care acum 20 de ani au considerat ca mai important decat orice este sa fim liberi. Mai important chiar si decat viata insasi. Pana la urma, ei ne-au dat in maini vietile lor. Si ne-au spus ca tine numai de noi ce vom face cu ele. Avem libertatea asta. Si datoria...


Phoenix - Timisoara
Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 9 decembrie 2009

Multumiri si ceva "nimicuri"

Scriu postul asta in special ptr a le multumi unor oameni care m-au facut, de cand sunt in Bucuresti, sa cred ca se poate si altcumva. Ca mai exista valori si speranta. Si care stiu ca vor gasi puterea de a lupta in continuare in numele idealurile lor. Aici ma refer la Alexandru Marin, Gabi Mogos, Cosmin Chiriac si altii ca ei. Va multumesc! Datorita voua, Ioana este un om mai bun.

In rest, nu mai sunt foarte multe lucruri de spus. Am incercat sa scriu ceva inca de luni, dar nu mi-am gasit cuvintele. Orice as fi spus, mi s-ar fi parut prea putin. Inca am sentimentul asta si totusi scriu. Dar ce? Ca sunt dezamagita, trista ? Ce mai conteaza? Am fost facuta in campania asta fraiera, indoctrinata sau robot care executa ordinele. Au fost cativa care au zis ca vor “sa-mi deschida ochii”. Iar acum cateva zile mi s-a spus ca ar trebui sa ma maturizez d.p.d.v. politic. Prin urmare, dezamagirea nu a aparut o data cu alegerile de duminica. Ea era de mai mult timp instalata si va ramane in mine mult timp de acum incolo.

Iar tu care l-ai ales pe basescu.... Felicitari ! Ai un presedinte in urmatorii 5 ani, dupa chipul si asemanarea ta. Ai vrut manelism, vulgaritate si hahaiala ? Asta ai primit. Al tau este, bucura-te de el. Al meu nu este! Eu una voi ajunge la venerabila varsta de 27 ani fara sa am un reprezentat la nivelul asta. Mi s-a spus ca atunci nu inteleg ce e aia o democratie. Poate ca asa e. Nu asta e ideea mea de ce inseamna o democratie adevarata. Mai are rost sa spun ca tu esti, de fapt, cel indoctrinat? Nu cred...
Cat despre noi, ceilalti oameni, am fost un fleac. Ne-a ciuruit. Pe 5 milioane de romani. Problema e ca si noi, alaturi de tine, vom simti adevarata criza de anul viitor in care, daca nu se primesc banii de la FMI, bunicii nostri isi vor lua pensiile ceva mai rar. Ca un mic detaliu...Am auzit ca statul a ajuns sa se imprumute de la banci din tara, pe niste dobanzi imense. Dar tu poti sa ramai in ideile tale inguste si sa strigi impotriva unui comunism inexistent.

Am nevoie sa-mi reincarc bateriile pentru a o putea lua de la capat. Asa ca plecare la Cluj vine perfect. Am nevoie de clujenii mei mai mult decat oricand. Am nevoie de gasca sssp-ista, de Piezisa si de Cetatuie. Cluj, I’m comming home! (chiar daca numai ptr cateva zile)

joi, 3 decembrie 2009

Mai josnic de atat nu se poate...

Am vrut sa nu mai scriu nimic despre alegeri/politica pana dupa 6 decembrie. Poate pentru ca m-am saturat sa tot explic (e adevarat, intr-o mai mica masura aici pe blog) ceea ce mie mi se pare de domeniul evidentei. Nu pot intelege cum mai poate sa-l sustina cineva pe individul basescu... Si nu ma refer la copiii atomici platiti sa creeze bloguri si site-uri, asumandu-si identitati ce nu le apartin (dandu-se « liberali adevarati »). Si care, oricum, nu au decat un neuron foarte agitat, ce se loveste de peretii capului. Ci ma refer la cei care il sustin pe individ din pura credinta. Pe cineva care nu are niciun program, nicio viziune, nimic constructiv. Stie acelasi text ieftin cu "eu contra tuturor", "mogulii si presa", "Iliescu si comunismul". Si astea lasand la o parte (desi nu ar trebui) limbajul sau trivial si atitudinea de smecher. Neputand sa-mi explic aceasta dilema, imi propusesem pe zilele astea niste posturi light, poate niste muzica.

Dar nu pot face asta ptr ca deja lucrurile apartin SF-ului. Deja este prea de tot....Tocmai am citit pe blogul lui Lilick commentul unui « ceva » portocaliu (nu gasesc un cuvant potrivit. Om nu mai este de mult, animal ar fi prea frumos spus) cu referire la doamna Doina Cornea : ”cred ca babaciunea aia decrepita din Cluj ar trebui trecuta pe lista neagra. escadroanele de ordine ar fi bine sa o calce in noaptea de 6 decembrie. ar fi pt. a 3-a x anul asta. dupa care sa fie lasata in pace. intr-o baltoaca de sange.” :| :| :|
Chiar daca am face abstractie de faptul ca aceasta femeie este un simbol national (desi, din nou, nu ar trebui sa facem), un astfel de limbaj este mai mult decat unul deplasat, ce imi provoaca greata. Totusi, imbecile, aceasta doamna a luptat timp de multi ani ptr ca tu si altii ca tine, cu neuronul vostru vestejit, sa improscati ura si amenintari! Spui ca lupti impotriva asa-zisului comunism, dar promovezi cu seninatate un nazism in stare pura...Sa inteleg ca daca printr-o greseala fatala pe 6 iese basescu, urmeaza exterminarea catorva milioane de romani ? Dar poate nici n-ar trebui sa-ti vorbesc in astfel de termeni. Ma indoiesc ca stii ce inseamna o ideologie, nu mai vorbim de una totalitara. Probabil ca daca te-ar scutura cineva de maneca nu ai stii nici cum te cheama. Tu stii macar cine au fost Doinea Cornea, Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu si ce au insemnat ei?

Este incredibil de trist cum aleg sa se exprime cei ce apara "nimicul" portocaliu. Si este tot la fel de trist cum alege pd-l sa faca in ultimele zile campanie. Aici intra si scrisoarea sotiei lui basescu sau manifestarile de 1 decembrie (au reusit sa-si bata joc pana si de Ziua Nationala a Romaniei!). Dar despre astea nu mai am nervi sa scriu. Cel putin nu acum...

Ce este, de fapt, cu adevarat trist este ca nu sunt surprinsa de toate astea, ci doar scarbita. Foarte scarbita. Deja totul a luat-o razna iar disperarea nu mai cunoaste limite…

marți, 1 decembrie 2009

Respira adanc. S-ar putea chiar sa-ti placa!

Taci! Linisteste-te un pic. Relaxeaza-te ptr cateva minute si uita-ti problemele. Uita incrancenarea si dispretul. Macar cat sa iti aduni puterile si s-o iei de la capat:



Gata! Acum poti reveni la viata ta, mult prea frumoasa decat o sa iti poti da seama vreodata.

Update: Simt nevoia sa mentionez ca acest post mi l-am dedicat dupa ziua de azi. Eram pe o banca in Herastrau, reflectand destul de incruntata la niste chestii personale cand am vazut, la un moment dat, cum trece prin fata mea o familie cu un baietel de vreo 6-7 ani. Baietelul se afla intr-un scaun cu rotile. Au trecut pe langa fantana arteziana iar pe fata copilului s-au vazut un zambet larg si fericirea. Copilul acela avea puterea de a se bucura de un lucru atat de marunt, dar care poate i-a facut ziua mai frumoasa. Si mi-am dat seama cat de superficiale pot fi gandurile mele cateodata...

duminică, 29 noiembrie 2009

Guvernul Johannis

Am primit prima leapsa de cand sunt in blogosfera. Happy me! Si cum “datul mai departe” trebuie respectat, ne apucam de treaba…. Deci viitorul Guvern al Romaniei, zici dl. Mogos ?
Tocmai am terminat curatenia generala, ceea ce sper sa se intample si dupa 6 decembrie. Asa ca exclud varianta unui guvern basescian, unde oricum nu ar mai conta numele ministrilor. Macar acu’ romanului sa-i vina mintea la cap si sa nu mai puna stampila pe un dezastru. Si, punandu-mi un strop de incredere in decizia romanului (adica Geoana), imi place sa cred ca il vom avea pe Klaus Johannis premier (ca rezultat al parteneriatului PNL + PSD). Guvernul ar putea fi format din :

- vicepremier : Ludovic Orban;
- vicepremier: Dan Nica;

- interne – Dan Nica;
- externe – Cristian Diaconescu;
- justitie – Norica Nicolai [trebuie sa fie si o femeie in tot guvernul asta, nu? Si inca una puternica :)];
- finante –Varujan Vosganian;
- economie – Daniel Daianu
- muncii – Marian Sarbu;
- aparare – Teodor Melescanu
- educatie – prof. Andrei Marga [doar este rectorul meu de la Cluj, desi nu-i prea placea catedra de SP];
- sanatate – Eugen Nicolaescu/Ion Bazac;
- agricultura – Valeriu Steriu;
- IMM-uri – Constantin Nita [subiectivism total – e din Brasov si il apreciaza tata];
- transporturi – Ludovic Orban;
- cultura – Mircea Diaconu [actorul roman preferat :)];
- tineret si sport – Cristian Topescu;
- dezvoltare regionala – Laszlo Borbely;
- mediu – Attila Korodi;
- comunicatii – Sorin Pantis;
- relatia cu Parlamentul – Mihai Voicu.
Turismul este out, deci nu se pune problema de ministru. Ar fi interesant de vazut daca isi vor face loc in guvern tehnocrati. Probabil ca da.
Teoretic, acum ar trebui sa dau leapsa mai departe...Grea misiune cand revii in blogosfera doar de vreo 2 luni. Hai sa incercam cu niste clujeni de ai mei, sa vedem daca reactioneaza. Marutz si Guru Sebi (poate asa te indemn sa mai scrii cate ceva), aveti legatura!

Ps. Citeam un comment azi pe un blog care suna cam asa : «Trebuie sa-l votam pe Geoana, ca sa iasa Crin ». Mi-a dat o stare destul de ciudata, ceva amestec de tristete, resemnare, nu stiu exact.

vineri, 27 noiembrie 2009

Ultima picatura....

Tot incerc sa gasesc cuvintele potrivite pentru ceea ce am vazut azi-dimineata pe blogurile unor prieteni de-ai mei, Alex si Gabi. Este vorba despre filmuletul pe care l-a vazut, probabil, jumatate de tara deja. In rolul principal, da, ai ghicit: basescu, inca presedintele Romaniei, lovind un copil.



Nu pot descrie prima reactie... ceva amestecat intre nedumerire si neincredere, cred. « Chiar a putut face asa ceva ? ». Apoi, dupa ce m-am mai uitat de cateva ori foarte atent, a urmat socul. Da, chiar a imbrancit acel copil.

Si cand credeam ca aceasta este limita si nu ma mai poate soca acest « om », am vazut si filmuletele cu reactia lui : « A spus copilul ceva, a vorbit urat...M-a injurat ». Poftim ? Cum adica poate te-a injurat ? Adica este ok sa lovesti pe cineva (pe un copil mai exact) daca el te injura ? Si uite asa a urmat socul nr. 2. Traiesc in tara in care presedintele ei poate declara foarte senin asa ceva. Pana la urma nici nu mai conteaza daca filmuletul este sau nu un trucaj, cum s-au grabit toti « intelectualii neamului » sa sustina si sa-l scoata pe sefu’ din inca o situatie mult prea penibila. Personal, nici nu mai intereseaza asta. Ci ca presedintele meu (teoretic, desi el de mult nu ma mai reprezinta) a putut declara asa ceva, cu atat de multa lejeritate.

http://www.mircea-badea.ro/blog/reactia-lui-basescu/

Pe 6 voi pune stampila pe Geoana. Nu pentru ca imi plac el si psd, ci pentru ca nu mai vreau sa am parte de astfel de socuri din partea presedintelui meu. Sora mea are aproximativ aceeasi varsta ca acel copil. Daca era ea in locul lui?

miercuri, 25 noiembrie 2009

This could be Heaven for everyone...but it's not



Ieri s-au implinit 18 ani de cand unul dintre cei mai iubiti oameni din lumea muzicala a plecat dintre noi. La data de 24 noiembrie 1991, Freddy Mercury a spus « Adio ! » acestei lumi mult prea repede si ne-a spus « Show must go on ». Si cata dreptate avea… Iar eu am uitat. Ceea ce ma pune serios pe ganduri. Nu ma refer la ce zicea un amic, ca am fost ocupata sa cred in ceva (cu referire la campania ce tocmai a trecut), pentru ca tot ce am facut, din suflet s-a intamplat. Cred ca este mai degraba vorba de o stare generala pe care o resimt de cand am venit in Bucuresti.

Ma afund in cotidian, in nimic, in drame neinteresante si uit micile chestii care ma definesc, pana la urma. Muzica este o parte foarte importanta din mine, iar Freddy este parte din muzica mea. El este cel de la care am invatat prima data ideea de libertate, acel “to be free” pe care il simti in atatea cantece pe care nu ar avea rost sa le insir acum. Queen este prima formatie a carei discografii am ascultat-o vreodata si nu cred ca exista vreo melodie de la ei pe care sa nu o stiu macar din auzite, daca nu cu versuri, videoclip si tot tacamul. Tin minte si acum o discutie mai veche cu tata, de acum vreo 10 ani, cand imi povestea despre ce inseamna muzica buna iar eu aveam un aer de « here we go again ». El mi-a zambit cu subinteles si mi-a spus ca la un moment dat imi va da el niste melodii ale unei formatii, Queen, si ca este sigur ca imi va placea. Si asa a fost... am primit cd-ul undeva pe la sfarsitul clasei a 9-a (cred).

Pot spune, fara sa simt ca ar fi cuvinte prea mari, ca Freddy Mercury este cel care mi-a marcat anii de liceu, a fost un refugiu in multe momente si, intr-o oarecare masura, a insemnat maturizarea mea muzicala. Si tocmai eu am uitat...



If there's a God or any kind of justice under the sky If there's a point, if there's a reason to live or die If there's an answer to the questions we feel bound to ask Show yourself - destroy our fears - release your mask Oh yes we'll keep on trying Hey tread that fine line Yeah we'll keep on smiling yeah And whatever will be - will be We'll just keep on trying...

UPDATE: Mi-am adus aminte de clipul cu ultimul interviu a lui F.M. pe care mi l-a aratat un prieten prin aprilie anul asta. Here you are:



"You're the last person I'm talking to, so you'll probably get the best interview, darling. I don't want to change the world. For me, happiness is the most important thing and if I'm happy then it shows in my work. In the end, all the mistakes and all the excuses are down to me. I like to feel that I'm just being my honest self and as far as I'm concerned I just want to pack in as much of life and fun, having a good time as much as I can within in the years I have. Well there you are, you have it on tape. Use it. Well that's the nearest I've come to a lot of passion in terms of interviews. How much more have you got? Come on, I'm getting bored."

luni, 23 noiembrie 2009

Naivitati

Ma frapezi...ma uimesti...ma lasi cu un mare :| pe fata. Timp de 20 ani te plangi de tot si de toate, urasti clasa politica, ai vrea sa se desfiinteze Parlamentul si Guvernul si daca se poate sa traim intr-o mica anarhie. Spui in continuu ca nu-ti place de niciunul dintre cei care au fost la putere, ca toti au furat, ca toti ne-au furat, ca vrei altii. Traind, inca (sa vedem pentru cat timp), intr-o democratie poti sa-i schimbi o data la cativa ani. Si atunci de ce tot pe ei ii votezi ? Nu inteleg ! Explica-mi, te rog ! Da, stiu, sunt naiva, mi s-a mai spus asta. Vei spune ca nici Antonescu nu este un pur, dar el chiar era o alternativa incredibila la ceea ce am avut noi pana acum pe post de presedinte. El nu facea parte din categoria celor care te-au furat timp de 20 ani. Geoana si base fac parte. El nu a mai ocupat niciodata functii « dumnezeisti » in stat. Geoana si base, da. El era modelul dupa care, la nivel vocal, tanjeai. Geoana si base, nu. Si atunci, prietene, de ce i-ai votat tot pe ei ? Esti masochist ? Iti place sa suferi, probabil.... Te-ai obisnuit cu raul. Iti place sa te auzi in timp ce te plangi, de fapt, cred ca tu chiar vrei sa continui sa traiesti asa. De fapt, tu nu vrei sa se schimbe ceva in Romania, esti mult prea comod pentru asta. Asta ar insemna sa fii si tu mai cu bun-simt, sa ai mai mult respect in tine, sa fii mai bun. Si nu poti face asta pentru simplul fapt ca nu stii cum. Iti meriti soarta din plin.
Iar tu, cel care inca o data, nu ai fost sa votezi. Tu, care ai preferat sa stai in lumea ta « scarbit de toti politicienii », tu, care stii sa faci generalizari inutile dar niciodata nu faci nimic in acest sens. Ei bine, cu tine nu prea am ce discuta. Tu nu ar mai trebui sa ai voie sa comentezi ceva pana la alegerile urmatoare. Si si tu iti meriti soarta. Tot din plin.
Dar amandorura trebuie sa va « multumesc ». Din cauza voastra eu va trebui sa ma duc pe 6 decembrie la vot si sa aleg dintre doua rele. Va trebui sa trec prin ceea ce a trecut mama mea cand a avut de ales intre Vadim si Iliescu (si care acum l-a votat pe Antonescu tocmai din acest motiv). Va trebui sa aleg intre pd-l si psd, ceea ce n-am facut in 4 ani de cand am drept de vot. Iar asta nu ma face sa ma simt nici prea confortabil si nici prea impacata cu mine.
Singura mea multumire in momentul de fata este ca aproximativ 2 mil de romani au crezut ca se poate si altcumva. Pentru ei merita sa mergem mai departe si sa speram ca poate data viitoare va fi ma bine. Desi luminita este din ce in ce mai indepartata.

Ps. Tocmai am citit niste comentarii la un articol care sustineau ca Antonescu nu ar fi fost destul de copt pentru presedentie. Mda...intrebarea fireasca pe care o are neuronul meu este : dar oare base si geoana nu sunt un pic prea copti? Si nu oriunde, ci in faimosul sistem ticalosit.

marți, 17 noiembrie 2009

Viteza sangelui meu

Preiau de la Marutz o melodie mult prea tare ca sa nu devina una din obsesiile acestor zile, alaturi evident de "Little sun" (Luna Amara).

Mishu Calian - Viteza Sangelui Meu
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 10 noiembrie 2009

To the riots in your hair....


Luna Amara - Little sun
Asculta mai multe audio Divertisment

O melodie care a reusit sa-mi intre in suflet cum putine au mai reusit in ultima vreme :)

joi, 5 noiembrie 2009

Putina politica

Mergeam zilele trecute spre statia de metrou cu doi colegi de la master. Dintr-o discutie intr-alta, unul dintre ei ne-a marturisit ca el este apolitic, ca il pot intreba despre orice dar nu despre viata politica romaneasca. Ca nu-l intereseaza, nu-i place, s-a saturat, in fine toate argumentele ultra-cunoscute, pe care poate pana la un punct le pot intelege.
Insa mi-am dat seama ca nu pot spune acelasi lucru si despre mine. Sunt orice, dar nu apolitica. Sunt pro-politica, in primul rand. Sau anti-politica, daca vreti. Sau un amestec ciudat si interesant.
Sunt pro-politica pentru ca imi place...ce simplist suna asta. Dar treaba, de fapt, nu e chiar asa usoara. Nu cred ca as putea numi clar un motiv pentru care imi place, desi am mai incercat asta si in alte randuri. Pur si simplu, nu pot ingloba intr- o fraza de ce. Atunci ma limitez doar in a spune ca imi place iar cei ce au mai intrat in contact cu mine cred ca stiu motivele. Stiu ca ma motiveaza anumite idei si valori (prin deductie si cred in ele), ca ador atmosfera dintr-o campanie electorala (chiar daca atunci cand sunt in mijlocul ei imi doresc doar sa se termine), ca imi place sa imi gasesc opiniile si modul de gandire in altii, care poate pot sa le exprime mai bine decat mine, ca pentru mine mersul la vot nu este un drept, ci o obligatie de cetatean al Romaniei. Iar daca cineva imi va spune ca nu va merge la vot din cauza politicienilor care fac si dreg (sau nu), atunci ii informez ca politicienii nu sunt Romania, din fericire. Da, sunt pnl-ista, si inca de 3 ani de zile. Si, pe deasupra, mai sunt si mandra de acest fapt :D. Am senzatia, la cum decurg lucrurile prin blogosfera in ultimul timp, ca ar trebui sa-mi cer scuze pentru asta. Nu o voi face.... Pentru ca PNL este una din chestiile faine din viata mea, pentru ca aici am cunoscut niste oameni extraordinari. Si da, mai postez comentarii pro-PNL pe bloguri, iar daca asta ma face « postac », atunci sunt un postac fericit. Iar, daca asta ma arunca intr-o asa-zisa secta, atunci sunt privilegiata sa fac parte din ea.
Nu am facut un secret din faptul ca il sustin pe Crin Antonescu si ca voi vota cu el pe 22 noiembrie (si 6 decembrie, evident :D). Nici nu as avea de ce, mi se pare cea mai ok solutie in momentul de fata. Intrebarea fireasca este de ce cred eu asta, nu ? Practic, vreau sa-i raspund provocarii lui Alexandru Marin, unul dintre sustinatorii convinsi, nu ai lui Crin in mod particular, dar a ajungerii la normalitatea dupa care tanjim cu totii. Crin Antonescu nu este raul cel mai mic, cum spun unii, ci pur si simplu este cel care imi da mie, cetatean al Romaniei, impresia ca poate schimba ceva . Este tanar, are un potential imens si sa nu uitam un detaliu foarte important : nu a mai facut parte pana acum din sistemul urat de care dorim sa scapam. Nu a facut nimic in trecutul sau ce poate sa ma faca sa am vreun dubiu in privinta sa.
Si, da, sunt si anti-politica. Sunt impotriva politicii facute ostentativ si cu nesimtire. Nu-mi place politica lui basescu si ai lui, ce are ca singur scop inducerea unei stari de cearta permanenta. Ma sperie afisul lui basescu iar « sloganul » lui parca vrea sa imi bage in cap ca daca nu votez cu el o sa mor si, cel mai probabil, o sa ajung in iad. As vrea sa cred ca nu asta isi doresc romanii de la presedintele lor in urmatorii 5 ani. Cel putin eu nu asta vreau. Nu vreau nici cearta, nici scandaluri, nici bilciul basescian. Pentru ca, pana la urma, asta face el : un circ, in care detine rolul principal (m-am tot intrebat de ce ii place omului asta sa fie in centrul atentiei tot timpul?).
Prin urmare, ma voi prezenta la vot cu speranta ca de data asta chiar se poate face ceva. Ceva bun, ceva pentru cei care inca mai credem.

vineri, 9 octombrie 2009

Just Music

Am fost aseara la primul concert in Bucuresti, mai exact Luna Amara, in pub-ul El Grande Comandante. Si m-am simtit incredibil de bine. Imi era dor de un concert fain, incojurata de oameni fain, cu o atmosfera ce a reusit sa ma rupa un pic de realitatea inconjuratoare si de problemele, mai mici si mai mari, din ultimele zile.

A fost foarte interesant, ca de obicei, de analizat efectul muzicii asupra oamenilor. Niciodata nu mi-am ascuns fascinatia nici pentru muzica, nici pentru ce reuseste sa faca de fiecare data din oameni. Ii uneste....cred ca asta este cea mai buna descriere pe care o pot folosi. Ii face sa simta pentru cateva ore la fel, poate chiar sa se comporte la fel. De aceea nimic nu se poate compara cu un concert live. Daca el este si de rock, cu atat mai bine. Si asta pentru ca (cel putin asta este senzatia mea) rock are cel mai puternic efect unificator. Desi, probabil ca si hip-hopul are aceasi putere. De fapt, cam tot ce inseamna muzica cu un anumit mesaj. Fie ca vorbim de unul transmis prin cuvinte sau prin instrumente. Si aici nu ma refer doar la mesaje sociale, desi acestea sunt cele mai puternice. Ma refer si doar la partea de voie bune (chiar daca suna a muzica de petrecere, nu despre asta e vorba).

Imi aduc aminte cu foarte mare placere de un concert Directia 5 de asta-vara din Brasov (de la prima editie Oktoberfest :D ), unde oamenii au rezonat cam in acelasi mod. Si aici vine si fascinatia pana la urma.... la concert nu erau prezenti numai tineri iubitori de Directia 5 (cum s-a intamplat aseara la Luna Amara), ci erau oameni de toate varstele (inclusiv mama mea) care cantau in cor melodiile iar mare parte aveau mainile in aer. Poate unii iubeau rockul, poate altii populara si cativa asculta manele dar nu recunosc. Poate o parte au avut o zi grea sau aveau de rezolvat o gramada de probleme a doua zi. Dar pentru 2 ore toti au simtit la fel. Fie ca era vorba de pustiul de 5 ani sau de tanti de 60. Ceea ce nu poate decat sa imi faca si mai mare iubirea pentru muzica si tot ce inseamna ea.

Cu melodia asta au inceput cei de la Luna Amara concertul :) :



Acestea sunt cateva melodii live care imi plac in mod deosebit:










(Da, stiu, am mai postat o data melodia asta, dar imi place mult prea mult ca sa ma intereseze asta :P )

miercuri, 30 septembrie 2009

Veselie pe/la campie

- sau de ce ne place Romania si de ce ea ne ocupa tot timpul... la propriu :) -

Am fost ieri sa imi iau locul la camin (in Bucuresti)...si am reusit sa fac acest lucru, intr-un final....dupa mai bine de noua ore de asteptat :|. Si asta pentru ca la 8 :30 cand am ajuns eu era deja realizata o lista. De asteptare. De mai bine de 100 persoane (facuta probabil la 5 dimineata). Si asta chiar daca ne era repartizata de la facultate camera direct. Eu am prins de abia a doua lista....si am stat, si am stat, si iar am stat. Dupa un pachet de tigari, 2 sucuri, o cafea, niste sandvisuri (ms mama lui Alex!) si muuult vorbit la telefon (pentru a ma plange, evident :P) mi-a venit si mie randul. Ca dupa aceea sa ma grabesc sa prind trenul de 18 :30 (dupa ce am astept vreo 10 min dupa metrou). Si uite asa, dupa ce am fugit si dupa tren, am ajuns azi-noapte acasa, plina de entuziasm pentru ce va urma :)). Ca fapt divers camera arata bine, inca nu-mi cunosc colega, dar va fi destul de ciudat pentru mine la inceput.

Ps. Au fost cateva zile pline de evenimnte, in care totul a decurs foarte repede, au fost drumuri de urmat si decizii de luat. Unele de bine, altele de rau. Unele mi-au apartinut, altele a trebuit sa le accept ca atare. Probabil ca doar timpul imi va arata daca am facut bine sau nu....

marți, 22 septembrie 2009

9,8 - cifra magica!

Azi-noapte pe la ora 2 si ceva am aflat marea veste :). Am intrat la masterul la care am dat admiterea saptamana trecuta, adica la studii de securitate. Si nu oricum, ci cu 10 la admitere, ceea ce a rezultat o medie finala de 9,80 si un mandru loc 4. Cu alte cuvinte, BUGET !!!!

Doar ca asta deja imi pune primele semne de intrebare in legatura cu ce vreau sa fac pe mai departe....pentru ca mai este si analiza si solutionarea conlictului, de la SNSPA, care recunosc ca se pliaza ceva mai bine pe visul meu. Si nu imi fac foarte multe probleme ca nu as intra acolo la buget, DAR...vesnicul dar, de alegerea mea depind mult mai multe lucruri decat visul meu (primul care imi vine in cap este caminul..., plus altele evident). Si astfel ma vad pusa in fata in unei dileme : lupt in continuare ptr visul meu sau incerc sa ma responsabilizez un pic si sa fac ce trebuie (desi e destul de melodramatica chestiunea pentru ca si studii de securitate imi place foarte mult). Ar trebui sa ma decid destul de repede...

Oricum, miercuri trebuie sa fug pana in Bucuresti sa imi confirm locul pentru ca traim intr-o tara minunata, in care se afiseaza rezultatele pe 21 seara si se pun datele de confirmare 21, 22, 23...total ilogica treaba. Nu conteaza ! Eu sper doar sa fac alegerea buna, desi deja inclin spre o anumita parte.

luni, 21 septembrie 2009

Do your part for peace!

Astazi s-a desfasurat Ziua Internationala a Pacii, unul dintre cele mai importante evenimente promovate de ONU. O data cu acesta, Secretarul General Ban Ki-Moon a anuntat in mesajul sau si lansarea de catre ONU a "WMD" (We must disarm), din punctul meu de vedere un program esential daca mai dorim sa stam pe aici ceva timp (pe Terra ma refer). Imi plac in mod deosebit ultimele cuvinte ale lui Ban Ki-Moon: "I have a simple message for all: we must disarm, we must have peace. I appeal to people throughout the world to join in this effort. Support the UN and do your part for peace!" Pentru cei care sunt sceptici ca vom putea obtine la un moment dat macar o pace relativa, asta ar trebui sa faca...sau macar sa incerce.


duminică, 13 septembrie 2009

Au revoir Cluj-Napoca, Bonjour Bucharest

Ma intreba un prieten zilele trecute de ce nu incerc sa fac ceva productiv (pentru mine, evident) si sa mai scriu pe blog din cand in cand. Mi-am adus aminte, cu ocazia asta, de aceeasi problema existentiala de pana acum: nu gasesc un subiect care sa mi se para destul de bun/important si ar putea fi dezvoltat in ceva., fara sa devina ceva banal. Evident ca ma uit in fata laptopului la « foaia » goala si ma gandesc....pana la urma las fereastra jos si continui sa ma uit la Heroes. A da, de vreo cateva saptamani ma uit si imi place f mult, pacat ca nu o sa am timp sa-l vad pe tot pana plec la buc. Si ce daca ? E asa de important incat trebuie mentionat aici ? nope...altceva ioana !?!

M-am intors de la inscrierea la master, din Bucuresti, plina de sperante ca sunt macar atat de geniala incat sa intru la unul din mastere la buget.....daca mai cer si camin oare e prea mult ? Ma gandeam ca as putea apela la Gara de Nord, pana la urma :)). Si in timp ce imi faceam planurile de viitor, am realizat : s-a terminat vara ! si vacanta…si facultatea…si cam tot ce stiam eu in ultimii 3 ani, ca era de bine sau de rau. Am incheiat cel mai interesant capitol de pana acum, ce a fost plin de toate cele...you’ll name it and you’ll have it! Intre prieteni, distractie, muzica, rasete, bucurii, certuri, impacari, iertari, tradari, telenovele, crize (ale mele, ale altora), iubiri platonice, pasiuni trecatoare, depresii, nopti pierdute, examene, restante, carti, proiecte, finalizandu-se apoteotic cu o licenta draguta, poti alege orice ai dori...iar lista nu a cuprins chiar tot, evident. Cateva le tin pentru mine, e mai bine asa...

Ps. Este mai greu decat pare. Probabil ca o sa intelegi la un moment dat :)

miercuri, 27 mai 2009

O foarte buna initiativa :)

Am descoperit cu uimire ca paginile astea ce se vor a fi un blog, apar pe blogcluj.ro...un fel de recensamant al blogurilor clujene. Spun cu "uimire" pentru ca pe langa faptul ca scriu rar, am si senzatia ca scriu haotic, ca trec fara nicio treaba de la un subiect la altul :P.
In fine, nu poate de cat sa ma bucure faptul ca sunt pe lista asta, ca exist in blogosfera (ce de lemn e cuvantul asta :P). Oricum, ideea e foarte buna si ar fi foarte tare sa se raspandeasca in toata tara.

 BLOGCLUJ.RO - Lista blogurilor din Cluj - AM BLOG, AM ATITUDINE

marți, 7 aprilie 2009

6 Aprilie...

Pentru iubitorii de istorie, este data la care a abdicat Napoleon sau SUA a declarat razboi Germaniei in Primul Razboi Mondial.
Daca iti place muzica veche in mod deosebit, poate stii ca formatia ABBA a castigat Eurovisionul pe aceasta data cu melodia Waterloo.
Daca citesti mult SF, sigur stii ca este data la care a murit Isaac Asimov, unul dintre cei mai mari scriitori de SF.
In fine, data mai are legatura si cu Ion Ratiu, in cazul in care esti pasionat de politica, sau cu Jocurile Olimpice, daca te pricepi la sport.

Sau poate pentru tine nu are legatura cu nimic, poate e doar o simpla zi de luni, calduroasa, in care ti-ai reluat activitatile zilnice.

Pentru mine are o seminficatie aparte... cred ca foarte putini au auzit de Rwanda, o tara minuscula din Africa. 6 aprilie este o zi neagra in istoria ei. Este ziua in care s-a declansat unul dintre cele mai sangeroase genocide din istorie. Timp de 100 de zile, in 1994, populatia tutsi (minoritara) a suferit de pe urma populatiei hutu, aflata la putere. Cateva date/idei de atragere a atentiei ?

-Peste 800000 de morti (astea sunt statisticile optimiste, daca putem vorbi de asa ceva) si sute de mii de raniti
-10% din populatia Rwandei a murit in 100 de zile
-Armata franceza si Biserica catolica a ajutat militia hutu in timpul genocidului
-Trupele trimise de ONU (un nr fabulos de 500) s-au retras dupa cateva zile

Daca ne mai si uitam un pic peste istorie, aflam ca genocidul s-a produs din cauza colonialistilor belgieni, care, practic, au inventat diferentele dintre cele 2 etnii si au creat ura dintre populatii. Au trecut 15 ani de la genocidul din Rwanda si inca acest eveniment este tabu ptr europenii implicati. De abia recent autoritatile franceze de atunci au inceput sa fie cercetate timid si doar pe la colturi se vorbeste de vinovatia ONU sau a Belgiei. Evident ca de Bis. Catolica nu se spune nimic. Si uite asa ne ascundem dupa deget, dam vina pe ei, the « black people », ca doar e vorba despre Africa in propozitie, unde aproape ca ni se pare normal sa se intample astfel de evenimente, ne uitam cu o ciudata compasiune la cateva poze si zicem un « asta e, s-a intamplat mai rau in alte locuri ». Atat timp cat nu pomenim de Hitler si a lui gencid, alt eveniment de acest gen ni se pare aproape banal.

Ceea ce e trist.... Dati un search pe google si veti gasi ca secolul XX a cunoscut mai bine de 30 de genocide pe tot mapamondul. Astazi este vorba despre Rwanda, poate maine despre alta tara. Merita, din cand in cand, sa ne indreptam atentia asupra unor astfel de evenimente si sa reflectam asupra lor, poate sa incercam sa si invatam ceva din ele si sa ne asumam greselile pe care le facem. Cred ca asta e primul si cel mai important pas pentru ca istoria sa nu se repete.



PS. "I think if people see this footage, they'll say Oh, my God, that's horrible. And then they'll go on eating their dinners." ("Hotel Rwanda")