Octavian Paler spunea cam asa: “Despre tot ce s-a intamplat in anii care au trecut de-atunci, nu tin sa spun decat atat: altfel mi-am imaginat libertatea.” (Autoportret intr-o oglinda sparta). Ar putea cineva sa-l contrazica ?
Eu nu mai tin minte nimic din acele zile, aveam doar 2 ani. Stiu doar ce mi-a povestit bunica mea. Ca ea statea cu mine in brate, pe jos in sufragerie, incercand sa ma protejeze. Atat.
Am fost una dintre primele generatii post-revolutie. Am crescut in tranzitia fara de sfarsit, iar familia mea, ca mare parte din familiile Romaniei, a alternat intre a simti lipsurile ei din plin si intre a o duce decent. Insa, bunicii mi-au repetat indiferent de situatia materiala, ca « acum este mult mai bine decat pe vremea comunistilor ». Nu ptr ei, ci ptr mine. Ca pot sa ma exprim liber, daca vreau sa fac asta, ca pot face scoala, dar si mai important ca pot face scoala pe care o vreau eu. Pana la urma, ca sunt singura care poate hotari ce vrea sa faca pe mai departe cu viata ei si nimeni altcineva.
Romanii au inteles prost libertatea. Au crezut ca daca sunt liberi, atunci pot fi si nesimtiti. Au crezut ca daca se pot exprima liber, pot sa si injure si sa jicneasca. Au crezut ca democratia post-decembrista le aduce numai drepturi, nu si responsabilitati. Ah, da, si au uitat ca ei pot sa fie nesimtiti, sa injure, sa jicneasca si sa fie plini de drepturi datorita unor oameni care acum 20 de ani au considerat ca mai important decat orice este sa fim liberi. Mai important chiar si decat viata insasi. Pana la urma, ei ne-au dat in maini vietile lor. Si ne-au spus ca tine numai de noi ce vom face cu ele. Avem libertatea asta. Si datoria...
Phoenix - Timisoara
Asculta mai multe audio Muzica
marți, 15 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu