Senzatii tari de Bucuresti

Ai o viata anosta? Te-ai plictisit de stat in casa la caldura? Vrei ca adrenalina sa-ti curga prin vene, dar nu ai bani de snowbording in Alpi, ca dehh e criza? Ei bine, am sa-ti fac o oferta de nerefuzat. Fa-ti de lucru la Gara de Nord, in Bucuresti. Fie ca astepti pe cineva, fie ca trebuie sa iei un pachet (de ex niste incarcatoare amarate), fie ca vrei sa te deplasezi cu acel mijloc de transport pe sine, CFR-ul iti satiface dorinta de extrem. Eu am incercat oferta si, ca sa vedeti cat de mare imi este marinimia (de la o filosoafa in viata citire), nu pot sa n-o transmit mai departe.
Bun, deci sa detaliez un pic pachetul « vacanta scurta, dar intensa». Ajungi in gara in jurul orei de 18:50, ptr ca, nu-i asa, la 19:00 ar trebui sa ajunga trenul. Te postezi in fata panoului cu “plecari/sosiri” si de aici urmeaza distractia : intarzieri de 30, 50, 90 sau 300 minute (da, ati citit bine ! 300, cu doua zerouri in coada, e super-oferta, cam un tren pe seara). Ce v-ati putea dori mai mult? Ce ar putea fi mai frumos decat sa stai in frig vreo cateva ore? Ar fi o experienta de neuitat....not!
Totusi, sa devenim un pic seriosi. Acest episod este mai mult decat trist. As fi vrut sa fiu revoltata, dar n-am putut. In clipa in care am vazut panoul cu intarzieri am izbucnit in ras, probabil ridicand in jurul meu ceva semne de intrebare in legatura cu sanatatea mea mintala. In dreptul trenului meu erau trecute 50 min (« ehhh, nu-i chiar atat de rau », mi-am zis... ), adica o oarecare medie intre toate intarzierile. Din aceasta medie exclud, evident, intarzierea de 200 de min care a evoluat, ulterior, in 315 (acc. spre Tg. Jiu, care trebuia sa plece din Buc de la 14:46) . Dupa o cafea de la Mc (apropo, cred ca Mc-ul n-a vazut in viata lui atatia clienti), am inceput sa ma fatai de colo-colo si din lipsa de ocupatie, si ptr a nu ingheta (ceea ce normal ca s-a intamplat pana la urma). Si am inceput sa analizez oamenii si diferitele situatii, ceea ce s-a dovedit pana la urma a fi foarte amuzant.
In primul rand, gara era incredibil de plina si trebuia sa ai adevarate skill-uri ptr a ajunge dintr-un colt intr-altul. Oamenii se ingramadeau peste tot...langa panouri, pe peron, in Mc (denumire generica ptr fast-foodurile din gara), pe langa Mc, in salile de asteptare, pe langa casele de bilete. O tanti ne transmitea cu o voce suava de robot ca din cauza conditiiilor meteo defavorabile (ptr ca, nu-i asa, nimeni nu se astepta sa ninga in luna decembrie), trenurile au intarzieri si ca cfr isi cere scuze ptr disconfortul creat (inghetat, ingramadeala, nervi etc.). Tot din cand in cand, aceeasi voce cristalina anunta si cate un tren. Si cum « la un semn deschisa-i calea », palcuri de oameni grabiti rasareau din toate partile. Si ptr ca nu mai vedeau nimic in fata ochilor decat tren, erau in stare sa treaca si peste....ehhh, chiar cadavre nu cred. Dar in acest ritual periodic, am primit cateva coate, cateva imbranceli si un prea-frumos troler peste picioare. Dupa vreo 30 de min., dupa ce am intelesul mersul lucrurilor, mi-am perfectionat skill-urile invatate mai sus si am ajuns campioana la slalom printre oameni. La intarzierea de 50 am primit un bonus de 100%, adica in total 100 de min asteptate. Happy me! Si ptr ca tin cont de « sa nu treaca o zi fara sa nu invat nimic », am aflat cat timp am stat la gara ca exista acceleratul 1)97, rapidul 1R53 si, apogeul, statia « Snagov Plaja » ( ???).
Mi-am luat pe la 20:30 pachetelul si am grabit pasii spre metrou. Din 10 in 10 m, erau instalate beculete in forma de « La Multi Ani 2010 ! ». Ce gluma proasta!

Melodia nu este cu intentie [:)))], pur si simplu mi-a mers in mp3 in timpul asteptarii si mi-a ramas in minte. So, how do you own disorder?


System Of A Down - Toxicity
Asculta mai multe audio Muzica