…nu se cer nici pregatire, nici experienta anterioara.
“Wall-Street: Veti renunta la activitatile curente? Cum le veti impaca?
Dan Bittman: Niciodata. Nu voi renunta nici la emisiunea Danutz SRL, nici la trupa Holograf. In curand vom avea concert de Ziua Indragostitilor la Sala Palatului. Cum as putea renunta?!” (http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/78261/Dan-Bittman-despre-noul-job-de-la-Ministerul-Finantelor.html)
Si consilier cu jumatate de norma? Dan Bittman a fost numit consilier al ministrului Vladescu pe „probleme cu populatia” si se va ocupa de, dupa cum spune chiar el, datul cu parerea despre ce se intampla in jurul nostru. Si va fi platit ptr asta si cred ca ghiciti si de unde… din bani publici. Deci inca o data: un cantaret va fi platit sa-si dea cu opinia despre nimic din banii nostri. Oare numai mie mi se pare ca ceva nu se potriveste? Sa inteleg ca urmeaza Andrei Gheorghe, fetele de la bambi, sexy-braileanca si Botezatu? A, am uitat, AG deja este consilier. Si totusi...numai eu cred ca este usor penibila situatia?
Eu sunt studenta la masterul de Studii de Securitate de la Univ. Buc. Si unul dintre posibilele „joburi” (la nivel pur teoretic, evident) este si cel de consilier al MAE. Iar ptr asta detin in acest moment langa mine cateva carti de cateva sute de pagini ptr un singur examen pe domeniul geoeconomiei si relatiilor internationale, plus ca am in asteptare cateva (multe) pagini de scris la diferite proiecte. Cred ca de aici vine si indignarea, frustrarea sau cum se mai poate numi. Sunt curioasa cam cat de departe pot duce oamenii astia lucrurile. Pacat ca le duc pe spatele nostru.
miercuri, 13 ianuarie 2010
duminică, 10 ianuarie 2010
Maniu vs prigoana
Frecventeaza Bamboo, mananca pe Dorobanti, "nu este pitiponc", are poze pe nu stiu ce site-uri, este un simbol ptr tinerii din aceasta tara (nu mai stiu cine a debitat prostia asta), a facut nu stiu unde studiile, vrea sa ne demonstreze cat de tare este in calitate de tanar mascul, etc. Cam de vreo saptamana incoace ma lovesc prin toate locurile de un singur nume. Da, la Prigoana Jr. ma refer. Am incercat sa nu-l bag in seama, sa ignor articolele despre el, sa ma prefac ca nu exista (doar am mai comentat pe ici, pe colo despre el). Stiu ca nu este cea mai buna atitudine, dar parca mai simteam inca spiritul si linistea sarbatorilor. In mintea mea, cu cat voi reusi sa ignor tema mai bine, cu atat ma voi enerva mai putin. Dar deja creierul meu este invadat din toate partile. De ce trebuie sa stiu si cel mai mic detaliu al acestui Horrorius? De ce imi sunt povestite si cele mai mici intimitati? Mai nou m-am lovit si de cate ceva despre fratele sau mai mic. Nu mai pot….
Si, totusi, partea cea mai trista am gasit-o dupa ce am facut un test foarte simplu. Am dat pe clasicul gugal "Honorius Prigoana" si am obtinut exact 455 000 de rezultate. Apoi am dat "Iuliu Maniu", ptr ca tot l-am comemorat acum cateva zile pe marele om politic, si am gasit 233 000. Exista vreo explictie logica ptr. aceasta enormitate? Alex Marin imi spunea ca un posibil motiv ar fi ca Maniu nu are poze pe e-girl. As vrea sa gasesc un contra argument si nu pot. Este adevarat ca acest Hororius nu este si nu ar putea fi niciodata un simbol ptr foarte multi dintre noi, ideea fiind chiar o jignire. Dar, in acelasi timp, sunt tineri care pot vedea foarte usor asa ceva intr-un cocalar manelist (cred ca este un pleonasm). Avem o multime ce viseaza sa aiba la 18 ani masina lui, sa mearga in cluburi de mare fita, sa manance pe Dorobanti si sa cheltuie intr-o seara cat probabil cheltui eu intr-o luna. Asa ca ptr ei tanarul Prigoana devine un model de urmat in viata. Si un anti-model ptr noi.
Ps. M-am alaturat de astazi (desi pe facebook eram mai demult membra a grupului) campaniei initiate de Lilick: "Spune-i NU lui basescu" si ma bucur sa vad din ce in ce mai multa lume scriind pe bloguri despre asta sau dand add pe feisbuc. Si cat va depinde de mine voi ajuta si eu aceasta initiativa ptr. care Lilick ar trebui aplaudata. Sa speram ca pana pe 2 Aprilie 2010 sa ne adunam cateva mii.
http://www.facebook.com/group.php?gid=231824573790
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/01/flacara-violet-impotriva-populismului.html
Si, totusi, partea cea mai trista am gasit-o dupa ce am facut un test foarte simplu. Am dat pe clasicul gugal "Honorius Prigoana" si am obtinut exact 455 000 de rezultate. Apoi am dat "Iuliu Maniu", ptr ca tot l-am comemorat acum cateva zile pe marele om politic, si am gasit 233 000. Exista vreo explictie logica ptr. aceasta enormitate? Alex Marin imi spunea ca un posibil motiv ar fi ca Maniu nu are poze pe e-girl. As vrea sa gasesc un contra argument si nu pot. Este adevarat ca acest Hororius nu este si nu ar putea fi niciodata un simbol ptr foarte multi dintre noi, ideea fiind chiar o jignire. Dar, in acelasi timp, sunt tineri care pot vedea foarte usor asa ceva intr-un cocalar manelist (cred ca este un pleonasm). Avem o multime ce viseaza sa aiba la 18 ani masina lui, sa mearga in cluburi de mare fita, sa manance pe Dorobanti si sa cheltuie intr-o seara cat probabil cheltui eu intr-o luna. Asa ca ptr ei tanarul Prigoana devine un model de urmat in viata. Si un anti-model ptr noi.
Ps. M-am alaturat de astazi (desi pe facebook eram mai demult membra a grupului) campaniei initiate de Lilick: "Spune-i NU lui basescu" si ma bucur sa vad din ce in ce mai multa lume scriind pe bloguri despre asta sau dand add pe feisbuc. Si cat va depinde de mine voi ajuta si eu aceasta initiativa ptr. care Lilick ar trebui aplaudata. Sa speram ca pana pe 2 Aprilie 2010 sa ne adunam cateva mii.
http://www.facebook.com/group.php?gid=231824573790
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/01/flacara-violet-impotriva-populismului.html
miercuri, 6 ianuarie 2010
Muzica de inceput de an
Vreau sa incep anul cu ceea ce a reusit sa ma linisteasca si sa ma faca sa ma simt bine intotdeauna, la orice ora din zi si din noapte: MUZICA. De fiecare data cand am avut o problema, o anumita stare mai proasta sau mai buna, cand mi-a fost mai rau sau mai bine, cand a trebuit sa ma regasesc sau, pur si simplu, am vrut sa stau in fata geamului din camin cu un pachet de tigari langa mine, Muzica a fost alaturi de mine. Este, sa-i spunem, prietenul meu din umbra de foarte multi ani. Asa ca primul post pe anul acesta este un omagiu (desi nu cred ca sunt eu in masura sa fac asta) adus muzicii.
I NXS - BY MY SIDE
Vezi mai multe video din Muzica
Si ar mai fii zeci si sute de melodii superbe. Mi-a luat cam 2 ore sa aleg melodiile si tot nu sunt multumita...
Ps. In alta ordine de idei, anul 2010 mi-a adus un laptop cu ceva probleme (ce sper sa se rezolve cat mai repede) si 6 proiecte de facut ptr master si facultate...plus sute de pagini ce asteapta sa fie citite. Asa ca luna ianuarie se anunta a fi oricum numai nu distractiva.
I NXS - BY MY SIDE
Vezi mai multe video din Muzica
Si ar mai fii zeci si sute de melodii superbe. Mi-a luat cam 2 ore sa aleg melodiile si tot nu sunt multumita...
Ps. In alta ordine de idei, anul 2010 mi-a adus un laptop cu ceva probleme (ce sper sa se rezolve cat mai repede) si 6 proiecte de facut ptr master si facultate...plus sute de pagini ce asteapta sa fie citite. Asa ca luna ianuarie se anunta a fi oricum numai nu distractiva.
marți, 29 decembrie 2009
A mai trecut un an din noi...
Acesta este ultimul post pe 2009.
Mai sunt cateva zile si mai las un an in spate. Un an care a trecut incredibil de repede, cel putin ptr mine. Un an plin de lucruri bune, dar si de multe episoade triste. Un an in care am incheiat un capitol din viata si am inceput sa scriu la urmatorul. Un an in care mi-am indeplinit o parte din ce mi-am propus in 2008, dar care a lasat si multe lucruri nerezolvate sau pe lista de asteptare. Un an in care am iubit si am fost iubita. Un an in care, poate, am dezamagit si am fost dezamagita. Un an plin de emotie, mai mult decat oricare de pana acum. Pana la urma, a fost un an plin de cele mai diverse evenimente si stari, care m-au coplesit cateodata si care m-au determinat sa nu reactionez cum mi-ar fi placut in multe dati. Si, da, este anul in care am facut primele greseli pe care le-am regretat. Dar Paler spunea cateva cuvinte foarte frumoase: « Nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti ». Ceea ce cred ca am facut deja.
Am invatat cateva lucruri anul acesta, mai ales din greselile facute, lucruri pe care le voi purta cu mine in anul ce urmeaza :
-pretuieste-ti si iubeste-ti prietenii adevarati, nu-i lua “de-a gata”, nu te razbuna pe ei ptr problemele tale si fii atent si la problemele lor, nu numai la tine. Altfel, s-ar putea sa te trezesti intr-o zi ca ai pierdut caldura unor suflete extraordinare.
-considerate privilegiat ptr ceea ce ai ; oricat de importante ti s-ar parea problemele tale, in jurul tau se intampla lucruri mult mai mari ; « Vezi dincolo de gheata, chiar daca ghetarii se topesc », cum imi spunea un prieten foarte special.
-tinteste spre mai mult, doreste-ti mai mult, fie ca asta inseamna sa ceri mai mult de la cei din jurul tau si de la tine. Nu te sfii sa ai visuri marete si sa lupti ptr ele, poti cel mult sa cazi frumos.
-cand esti la pamant invata sa te ridici singur, fara sa te astepti sa o faca altcineva in locul tau. Cei din jurul tau sunt oameni si nu pot face ceva ce tu insuti nu poti. In momentul in care vei reusi sa faci asta, vei gasi si o mana intinsa spre tine care te va ajuta.
-constientizeaza ca, pana la urma, toti suntem singuri. Si ca asta nu este neaparat ceva rau. Dar avem nevoie si de ceilalti ca sa facem lucruri frumoase.
-cand punem seara capul pe perna sau cand stam uitati in fata unui geam meditand, suntem noi cu sinele nostru. Lui ii dam, inainte de toate, socoteala si apoi si altora. Asa ca ar fi bine sa fim impacati cu el.
-ar trebui sa privim mai mult spre cer, fie ca este cel albastru deschis sau cel plin de stele. Asa cum scriam la un moment dat undeva, stelele au puterea de a-ti da o liniste incredibila si o stare de implinire cum putine lucruri pamantesti pot. Pentru cateva secunde, poti cuprinde infinitul cu privirea si sa-l imbratisezi. De fapt, il poti imbratisa pe Dumnezeu.
Mai sunt cateva zile si lasam, noi romanii, un an in spate. As vrea sa scriu cate ceva despre 2009 ptr Romania, dar nu imi gasesc cuvintele prea bine. Vad doar ca lasam in urma o Romanie impartita in 2 tabere, fara posibilitatea de a sta deoparte. Mai ales daca ai suflet si nu-ti place ceea ce traiesti. Vad ca in loc sa construiasca, multora le place sa darame tot ce este in jurul lor. Vad ca lupta si vrajba dintre oameni se inteteste si se uita lucrurile cu adevarat importante. Vad tristete pe fetele romanilor...sau poate nu vad eu bine. Stiu doar ca vreau sa fug spre Romania pe care ne-o descrie Alex. Chiar daca pare un vis, vreau sa pun si eu o caramida la construirea ei.
Sa ne vedem si sa ne scriem cu bine in 2010, cu cat mai multa liniste in suflet si in jurul nostru. Cu dorinta de a fi mai buni decat pana acum si de a face mult mai mult.
Mai sunt cateva zile si mai las un an in spate. Un an care a trecut incredibil de repede, cel putin ptr mine. Un an plin de lucruri bune, dar si de multe episoade triste. Un an in care am incheiat un capitol din viata si am inceput sa scriu la urmatorul. Un an in care mi-am indeplinit o parte din ce mi-am propus in 2008, dar care a lasat si multe lucruri nerezolvate sau pe lista de asteptare. Un an in care am iubit si am fost iubita. Un an in care, poate, am dezamagit si am fost dezamagita. Un an plin de emotie, mai mult decat oricare de pana acum. Pana la urma, a fost un an plin de cele mai diverse evenimente si stari, care m-au coplesit cateodata si care m-au determinat sa nu reactionez cum mi-ar fi placut in multe dati. Si, da, este anul in care am facut primele greseli pe care le-am regretat. Dar Paler spunea cateva cuvinte foarte frumoase: « Nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti ». Ceea ce cred ca am facut deja.
Am invatat cateva lucruri anul acesta, mai ales din greselile facute, lucruri pe care le voi purta cu mine in anul ce urmeaza :
-pretuieste-ti si iubeste-ti prietenii adevarati, nu-i lua “de-a gata”, nu te razbuna pe ei ptr problemele tale si fii atent si la problemele lor, nu numai la tine. Altfel, s-ar putea sa te trezesti intr-o zi ca ai pierdut caldura unor suflete extraordinare.
-considerate privilegiat ptr ceea ce ai ; oricat de importante ti s-ar parea problemele tale, in jurul tau se intampla lucruri mult mai mari ; « Vezi dincolo de gheata, chiar daca ghetarii se topesc », cum imi spunea un prieten foarte special.
-tinteste spre mai mult, doreste-ti mai mult, fie ca asta inseamna sa ceri mai mult de la cei din jurul tau si de la tine. Nu te sfii sa ai visuri marete si sa lupti ptr ele, poti cel mult sa cazi frumos.
-cand esti la pamant invata sa te ridici singur, fara sa te astepti sa o faca altcineva in locul tau. Cei din jurul tau sunt oameni si nu pot face ceva ce tu insuti nu poti. In momentul in care vei reusi sa faci asta, vei gasi si o mana intinsa spre tine care te va ajuta.
-constientizeaza ca, pana la urma, toti suntem singuri. Si ca asta nu este neaparat ceva rau. Dar avem nevoie si de ceilalti ca sa facem lucruri frumoase.
-cand punem seara capul pe perna sau cand stam uitati in fata unui geam meditand, suntem noi cu sinele nostru. Lui ii dam, inainte de toate, socoteala si apoi si altora. Asa ca ar fi bine sa fim impacati cu el.
-ar trebui sa privim mai mult spre cer, fie ca este cel albastru deschis sau cel plin de stele. Asa cum scriam la un moment dat undeva, stelele au puterea de a-ti da o liniste incredibila si o stare de implinire cum putine lucruri pamantesti pot. Pentru cateva secunde, poti cuprinde infinitul cu privirea si sa-l imbratisezi. De fapt, il poti imbratisa pe Dumnezeu.
Mai sunt cateva zile si lasam, noi romanii, un an in spate. As vrea sa scriu cate ceva despre 2009 ptr Romania, dar nu imi gasesc cuvintele prea bine. Vad doar ca lasam in urma o Romanie impartita in 2 tabere, fara posibilitatea de a sta deoparte. Mai ales daca ai suflet si nu-ti place ceea ce traiesti. Vad ca in loc sa construiasca, multora le place sa darame tot ce este in jurul lor. Vad ca lupta si vrajba dintre oameni se inteteste si se uita lucrurile cu adevarat importante. Vad tristete pe fetele romanilor...sau poate nu vad eu bine. Stiu doar ca vreau sa fug spre Romania pe care ne-o descrie Alex. Chiar daca pare un vis, vreau sa pun si eu o caramida la construirea ei.
Sa ne vedem si sa ne scriem cu bine in 2010, cu cat mai multa liniste in suflet si in jurul nostru. Cu dorinta de a fi mai buni decat pana acum si de a face mult mai mult.
miercuri, 23 decembrie 2009
Sarbatori fericite!
Usor, usor intru in atmosfera. Vine Craciunul. Vine Sarbatoarea mea preferata, cu brad, decoratii, luminite colorate, cozonac, portocale (stiu ca le pot manca si in timpul anului, dar acum au un gust aparte), vin fiert si, ceea ce este cel mai important, familie.
Tot ce imi doresc in aceste zile este liniste, alaturi de familia mea. Atat. Imi este de ajuns. Si asta va doresc si voua! Sarbatori fericite mai vechilor prieteni Marutz, Daria, Oana, Ioana T, Sebi Moga, Crina, Adi si mai noilor prieteni (dar la fel de dragi) Andra, Alex Marin, Cosmin Chiriac, Gabi Mogos. Sarbatori fericite si unui prieten blogosferic special, unui om extraordinar: Vania. Mi-ar fi facut mare placere sa va descopar mai demult. Numai bine!
Fug sa gust din cozonacul facut de bunica mea ptr ca miroase mult prea bine in toata casa si nu mai rezist pana in ziua de Craciun. Doar ca trebuie sa ma gandesc repede la o colinda, doar asa o sa reusesc sa primesc de la ea o felie inca de pe acum. :)
Si sa lasam greii sa vorbeasca :):
Tot ce imi doresc in aceste zile este liniste, alaturi de familia mea. Atat. Imi este de ajuns. Si asta va doresc si voua! Sarbatori fericite mai vechilor prieteni Marutz, Daria, Oana, Ioana T, Sebi Moga, Crina, Adi si mai noilor prieteni (dar la fel de dragi) Andra, Alex Marin, Cosmin Chiriac, Gabi Mogos. Sarbatori fericite si unui prieten blogosferic special, unui om extraordinar: Vania. Mi-ar fi facut mare placere sa va descopar mai demult. Numai bine!
Fug sa gust din cozonacul facut de bunica mea ptr ca miroase mult prea bine in toata casa si nu mai rezist pana in ziua de Craciun. Doar ca trebuie sa ma gandesc repede la o colinda, doar asa o sa reusesc sa primesc de la ea o felie inca de pe acum. :)
Si sa lasam greii sa vorbeasca :):
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Senzatii tari de Bucuresti
Ai o viata anosta? Te-ai plictisit de stat in casa la caldura? Vrei ca adrenalina sa-ti curga prin vene, dar nu ai bani de snowbording in Alpi, ca dehh e criza? Ei bine, am sa-ti fac o oferta de nerefuzat. Fa-ti de lucru la Gara de Nord, in Bucuresti. Fie ca astepti pe cineva, fie ca trebuie sa iei un pachet (de ex niste incarcatoare amarate), fie ca vrei sa te deplasezi cu acel mijloc de transport pe sine, CFR-ul iti satiface dorinta de extrem. Eu am incercat oferta si, ca sa vedeti cat de mare imi este marinimia (de la o filosoafa in viata citire), nu pot sa n-o transmit mai departe.
Bun, deci sa detaliez un pic pachetul « vacanta scurta, dar intensa». Ajungi in gara in jurul orei de 18:50, ptr ca, nu-i asa, la 19:00 ar trebui sa ajunga trenul. Te postezi in fata panoului cu “plecari/sosiri” si de aici urmeaza distractia : intarzieri de 30, 50, 90 sau 300 minute (da, ati citit bine ! 300, cu doua zerouri in coada, e super-oferta, cam un tren pe seara). Ce v-ati putea dori mai mult? Ce ar putea fi mai frumos decat sa stai in frig vreo cateva ore? Ar fi o experienta de neuitat....not!
Totusi, sa devenim un pic seriosi. Acest episod este mai mult decat trist. As fi vrut sa fiu revoltata, dar n-am putut. In clipa in care am vazut panoul cu intarzieri am izbucnit in ras, probabil ridicand in jurul meu ceva semne de intrebare in legatura cu sanatatea mea mintala. In dreptul trenului meu erau trecute 50 min (« ehhh, nu-i chiar atat de rau », mi-am zis... ), adica o oarecare medie intre toate intarzierile. Din aceasta medie exclud, evident, intarzierea de 200 de min care a evoluat, ulterior, in 315 (acc. spre Tg. Jiu, care trebuia sa plece din Buc de la 14:46) . Dupa o cafea de la Mc (apropo, cred ca Mc-ul n-a vazut in viata lui atatia clienti), am inceput sa ma fatai de colo-colo si din lipsa de ocupatie, si ptr a nu ingheta (ceea ce normal ca s-a intamplat pana la urma). Si am inceput sa analizez oamenii si diferitele situatii, ceea ce s-a dovedit pana la urma a fi foarte amuzant.
In primul rand, gara era incredibil de plina si trebuia sa ai adevarate skill-uri ptr a ajunge dintr-un colt intr-altul. Oamenii se ingramadeau peste tot...langa panouri, pe peron, in Mc (denumire generica ptr fast-foodurile din gara), pe langa Mc, in salile de asteptare, pe langa casele de bilete. O tanti ne transmitea cu o voce suava de robot ca din cauza conditiiilor meteo defavorabile (ptr ca, nu-i asa, nimeni nu se astepta sa ninga in luna decembrie), trenurile au intarzieri si ca cfr isi cere scuze ptr disconfortul creat (inghetat, ingramadeala, nervi etc.). Tot din cand in cand, aceeasi voce cristalina anunta si cate un tren. Si cum « la un semn deschisa-i calea », palcuri de oameni grabiti rasareau din toate partile. Si ptr ca nu mai vedeau nimic in fata ochilor decat tren, erau in stare sa treaca si peste....ehhh, chiar cadavre nu cred. Dar in acest ritual periodic, am primit cateva coate, cateva imbranceli si un prea-frumos troler peste picioare. Dupa vreo 30 de min., dupa ce am intelesul mersul lucrurilor, mi-am perfectionat skill-urile invatate mai sus si am ajuns campioana la slalom printre oameni. La intarzierea de 50 am primit un bonus de 100%, adica in total 100 de min asteptate. Happy me! Si ptr ca tin cont de « sa nu treaca o zi fara sa nu invat nimic », am aflat cat timp am stat la gara ca exista acceleratul 1)97, rapidul 1R53 si, apogeul, statia « Snagov Plaja » ( ???).
Mi-am luat pe la 20:30 pachetelul si am grabit pasii spre metrou. Din 10 in 10 m, erau instalate beculete in forma de « La Multi Ani 2010 ! ». Ce gluma proasta!
Melodia nu este cu intentie [:)))], pur si simplu mi-a mers in mp3 in timpul asteptarii si mi-a ramas in minte. So, how do you own disorder?
System Of A Down - Toxicity
Asculta mai multe audio Muzica
Bun, deci sa detaliez un pic pachetul « vacanta scurta, dar intensa». Ajungi in gara in jurul orei de 18:50, ptr ca, nu-i asa, la 19:00 ar trebui sa ajunga trenul. Te postezi in fata panoului cu “plecari/sosiri” si de aici urmeaza distractia : intarzieri de 30, 50, 90 sau 300 minute (da, ati citit bine ! 300, cu doua zerouri in coada, e super-oferta, cam un tren pe seara). Ce v-ati putea dori mai mult? Ce ar putea fi mai frumos decat sa stai in frig vreo cateva ore? Ar fi o experienta de neuitat....not!
Totusi, sa devenim un pic seriosi. Acest episod este mai mult decat trist. As fi vrut sa fiu revoltata, dar n-am putut. In clipa in care am vazut panoul cu intarzieri am izbucnit in ras, probabil ridicand in jurul meu ceva semne de intrebare in legatura cu sanatatea mea mintala. In dreptul trenului meu erau trecute 50 min (« ehhh, nu-i chiar atat de rau », mi-am zis... ), adica o oarecare medie intre toate intarzierile. Din aceasta medie exclud, evident, intarzierea de 200 de min care a evoluat, ulterior, in 315 (acc. spre Tg. Jiu, care trebuia sa plece din Buc de la 14:46) . Dupa o cafea de la Mc (apropo, cred ca Mc-ul n-a vazut in viata lui atatia clienti), am inceput sa ma fatai de colo-colo si din lipsa de ocupatie, si ptr a nu ingheta (ceea ce normal ca s-a intamplat pana la urma). Si am inceput sa analizez oamenii si diferitele situatii, ceea ce s-a dovedit pana la urma a fi foarte amuzant.
In primul rand, gara era incredibil de plina si trebuia sa ai adevarate skill-uri ptr a ajunge dintr-un colt intr-altul. Oamenii se ingramadeau peste tot...langa panouri, pe peron, in Mc (denumire generica ptr fast-foodurile din gara), pe langa Mc, in salile de asteptare, pe langa casele de bilete. O tanti ne transmitea cu o voce suava de robot ca din cauza conditiiilor meteo defavorabile (ptr ca, nu-i asa, nimeni nu se astepta sa ninga in luna decembrie), trenurile au intarzieri si ca cfr isi cere scuze ptr disconfortul creat (inghetat, ingramadeala, nervi etc.). Tot din cand in cand, aceeasi voce cristalina anunta si cate un tren. Si cum « la un semn deschisa-i calea », palcuri de oameni grabiti rasareau din toate partile. Si ptr ca nu mai vedeau nimic in fata ochilor decat tren, erau in stare sa treaca si peste....ehhh, chiar cadavre nu cred. Dar in acest ritual periodic, am primit cateva coate, cateva imbranceli si un prea-frumos troler peste picioare. Dupa vreo 30 de min., dupa ce am intelesul mersul lucrurilor, mi-am perfectionat skill-urile invatate mai sus si am ajuns campioana la slalom printre oameni. La intarzierea de 50 am primit un bonus de 100%, adica in total 100 de min asteptate. Happy me! Si ptr ca tin cont de « sa nu treaca o zi fara sa nu invat nimic », am aflat cat timp am stat la gara ca exista acceleratul 1)97, rapidul 1R53 si, apogeul, statia « Snagov Plaja » ( ???).
Mi-am luat pe la 20:30 pachetelul si am grabit pasii spre metrou. Din 10 in 10 m, erau instalate beculete in forma de « La Multi Ani 2010 ! ». Ce gluma proasta!
Melodia nu este cu intentie [:)))], pur si simplu mi-a mers in mp3 in timpul asteptarii si mi-a ramas in minte. So, how do you own disorder?
System Of A Down - Toxicity
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 18 decembrie 2009
Damien Rice
Ce poate fi mai frumos decat o noapte cu un ceai fierbinte foarte aromat, muzica ce iti intra in suflet si liniste? De ceaiul genial s-a ocupat Andra, de celelalte parti se ocupa Damien Rice (ce talent incredibil!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
