m-am confruntat azi cu o specie de om (sa zicem)- cel care nu se tine de cuvant. e cel care iti promite ceva cu zambetul pe buze si chiar te incurajeaza in ceea ce vrei sa faci ca apoi goluri de aer sa apara in memoria lui. din pacate, vina imi apartine pentru ca optimista/idealista din mine sa mai bazeaza din cand in cand pe astfel de specimene. din cauza lui ti se pot da peste cap toate planurile pe care le-ai gandit in detaliu, reusind in cateva minute sa iti ia tot avantul pe care l-ai acumulat in cateva saptamani cu multa grija.
si, desi, aceeasi optimista imi spune ca totul va fi ok, ca problema se va rezolva, undeva pe drum ea ramane in urma si nu mai poate sa tina pasul cu mine.
tocmai mi-a spun cineva cu sunt combinatia perfecta intre idealism si realism. nu stiu daca este asa, stiu doar ca trebuie sa incep sa invat cand sa le folosesc pe fiecare in parte la momentul potrivit. nu de alta, dar nu mai am chef de specia de mai sus.
ps. am o lipsa de inspiratie crunta, nu ma pot gandi la niciun titlu. asa ca las gol deocamdata. poate maine imi vine vreo idee.
Pana una alta, o melodie care pe ici, pe colo se potriveste cu anumite chestii:
I've Got A Dark Alley And A Bad Idea That Says You Should Shut Your Mouth (Summer Song)
Asculta mai multe audio Muzica »
luni, 25 august 2008
joi, 21 august 2008
Just think about it
Aceasta e o melodie pe care o ascult destul de des in ultimele zile. E foarte interesant de urmarit povestea din spatele melodiei. Intotdeauna exista ceva mai mult decat melodia in sine. Trebuie doar sa iti permiti sa vezi dincolo de cuvinte. Iar pentru mine "Me and my monkey" e mai mult decat povestea lui Robbie Williams.
Robbie Williams - Me and my monkey
Asculta mai multe audio Muzica »
Robbie Williams - Me and my monkey
Asculta mai multe audio Muzica »
marți, 19 august 2008
Un cocktail galben-albastru
Am revenit luni dimineata de la Scoala de Vara I. C. Bratianu- CSL, 2008 (com. Budesa, jud. Arges). Exceptand faptul ca noaptea pe tren mi-a fost rau iar luni am fost la spital, scoala a fost o experienta extraordinara pentru mine.
Este primul eveniment de acest gen la care particip de cand sunt in Pnl si nu a fost deloc asa cum ma asteptam. Credeam ca va fi ceva plictisitor si ca dupa cateva zile ma voi urca pe pereti (:P). Dar totusi am acceptat sa merg, din curiozitate poate. Si bine am facut. Am intalnit tineri din toate colturile tarii, unii cu idei asemanatoare mie, altii cu idei total opuse. Mi-am facut prieteni, am vizitat niste locuri foarte frumoase, am si invatat destul de multe chestii, plus alte lucruri la superlativ [cum am mai spus si in alte dati, nu sunt foarte buna la cuvinte mari].
Programul a fost unul aglomerat si obositor, insa a meritat. A fost un amestec perfect de teorie, practica, distractie si... altceva. Sper sa ma mai intalnesc cu csl-istii din tara sau macar sa mai tin legatura cu o parte in ei.
Este primul eveniment de acest gen la care particip de cand sunt in Pnl si nu a fost deloc asa cum ma asteptam. Credeam ca va fi ceva plictisitor si ca dupa cateva zile ma voi urca pe pereti (:P). Dar totusi am acceptat sa merg, din curiozitate poate. Si bine am facut. Am intalnit tineri din toate colturile tarii, unii cu idei asemanatoare mie, altii cu idei total opuse. Mi-am facut prieteni, am vizitat niste locuri foarte frumoase, am si invatat destul de multe chestii, plus alte lucruri la superlativ [cum am mai spus si in alte dati, nu sunt foarte buna la cuvinte mari].
Programul a fost unul aglomerat si obositor, insa a meritat. A fost un amestec perfect de teorie, practica, distractie si... altceva. Sper sa ma mai intalnesc cu csl-istii din tara sau macar sa mai tin legatura cu o parte in ei.
Intentii, promisiuni....
M-am decis sa revin in blogosfera, nu de alta dar parca ii simt lipsa. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic, dar nu conteaza asta. Sper ca de acum inainte sa ma tin mai mult de blog decat data trecuta. Tin minte ca am citit undeva ca balantele ar fi persoane de succes daca ar reusi sa duca pana la capat toate proiectele pe care le-au inceput. Si cam asta imi propun eu in urmatoarele luni. Sa speram ca imi va si iesi :P
Si pentru ca n-am mai scris din decembrie, ar trebui sa imi refac scurta descriere :). Tot Ioana sunt, tot studenta la Stiinte Politice si Sociologie, in Cj. Singura diferenta e ca acum ma simt ceva mai implicata in tot felul de chestii. Am aproape 21 de ani, in continuare nu stiu ce voi face dupa facultate, dar macar am avut revelatia (in ultima saptamana) ca vreau sa dau la Bucuresti la master de studii de securitate. In rest, sunt aceeasi fata pe atat de comuna (cea mai comuna, ca sa citez din cineva :P), pe atat de diferita de restul lumii.
Si pentru ca n-am mai scris din decembrie, ar trebui sa imi refac scurta descriere :). Tot Ioana sunt, tot studenta la Stiinte Politice si Sociologie, in Cj. Singura diferenta e ca acum ma simt ceva mai implicata in tot felul de chestii. Am aproape 21 de ani, in continuare nu stiu ce voi face dupa facultate, dar macar am avut revelatia (in ultima saptamana) ca vreau sa dau la Bucuresti la master de studii de securitate. In rest, sunt aceeasi fata pe atat de comuna (cea mai comuna, ca sa citez din cineva :P), pe atat de diferita de restul lumii.
sâmbătă, 22 decembrie 2007
Poate da, poate nu
Am gasit ceva interesant pe net (mai exact pe un alt blog), un articol scris de Andrei Plesu. In cea mai mare parte sunt de acord cu ideile de mai jos, desi inca sper ca lucrurile pot fi mai bune (speranta moare ultima.....dar si cand moare....:P).
Andrei Plesu- Pesimism
Nici in strainatate nu e totul perfect. Nici vorba. In Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania ; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila;unele locuri sint murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales in anii ‘60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor. Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata ornamentica ” milenara” a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila.
Nu e vorba de accidente, de “din cind in cind”-uri tolerabil e, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente dezagreabil. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba. NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sint pesimist.
Cred ca nu ne vom schimba niciodata.
Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi, somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra.
Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii ” profesionisti sau amatori ” vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste. Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii.
Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul.
Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine.
“Relatiile”, pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi.
Politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la gastile de partid si la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii.
Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food.
Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie.
Comunismul va reinvia, roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta.
In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.
Manelele se vor multiplica,urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sint apocaliptic. Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intii ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari.
Sint prea pesimist?Sa dea Dumnezeu. De-abia astept sa fiu contrazis.
Andrei Plesu- Pesimism
Nici in strainatate nu e totul perfect. Nici vorba. In Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania ; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila;unele locuri sint murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales in anii ‘60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor. Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata ornamentica ” milenara” a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila.
Nu e vorba de accidente, de “din cind in cind”-uri tolerabil e, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente dezagreabil. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba. NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sint pesimist.
Cred ca nu ne vom schimba niciodata.
Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi, somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra.
Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii ” profesionisti sau amatori ” vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste. Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii.
Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul.
Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine.
“Relatiile”, pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi.
Politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la gastile de partid si la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii.
Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food.
Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie.
Comunismul va reinvia, roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta.
In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.
Manelele se vor multiplica,urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sint apocaliptic. Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intii ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari.
Sint prea pesimist?Sa dea Dumnezeu. De-abia astept sa fiu contrazis.
marți, 27 noiembrie 2007
Vesnicele alegeri romanesti
S-au terminat si alegerile, fara rezultate foarte surprinzatoare. Probabil ca singura "semi-surpriza" a fost procentul umflat al PLD, care pe langa faptul ca nu este un partid parlamentar, nici nu a avut o campanie electorala stralucita sau o lista cu oameni "adevarati". Din punctul meu de vedere (recunosc ca sunt cat se poate de subiectiva; nu am cum sa nu fiu, doar am fost cat se poate de implicata in ea), cea mai buna campanie a avut-o PNL-ul; si ca bani investiti, si ca idei si design. Asta cel putin la nivelul Clujui. De la clasicele pliante (care, apropo, au fost foarte diversificate) pana la ziare, scrisori, breloguri, pixuri, ceasuri, brichete, dar mai ales o lista cu oameni tineri si capabili, pe toate acestea le-a oferit PNL.
Revenind la ziua alegerilor... A fost o zi foarte interesanta. Vorbesc tot despre Cluj, evident. Exemple in care apareau la sectiile de votare afise de genul "nu uitati sa votati la referendum" sau indemnuri subtile ale presedintelui sectiei de votare (La referendum ati fost?- aceasta am trait-o pe pielea mea, la sectia unde am fost reprezentanta PNL) sau reprzentanti din partea PD-ului veniti imbracati in portocaliu din cap pana in picioare sau campanie facuta de PD prin caminele studentesti in ziua alegerilor sau stingerea lunimii intr-un sat de pe langa Cluj pentru a merge lumea la vot sau reprezentanti ai PNL care nu au fost lasati sa intre in sectie, sau, sau, sau... au fost destule. Nu au fost incalcari atat de mari cat sa sustina cineva ca au fost fraudate alegerile, dar nici prea mici ca sa spui ca nu au contat deloc si ca s-ar fi obtinut aceleasi scoruri cu ele sau fara el.
Referendumul, din fericire, a picat. Daca ar fi trecut, ne-am fi complicat viata pe sistemul "omul, daca nu are de lucru, isi face". Da, stiu, suna foarte bine sa votezi oameni si nu liste, dar lucrurile sunt mult mai complexe decat acest nivel superficial de a vedea lucrurile. Si pana la urma, si daca ar fi vorba doar de atat, inca nu sunt pregatita sa-i incredintez lui X sa mi-l trimita pe Guta in Parlament. Oricum nu am fost sa votez deloc la referendum. Iar asta din 2 motive:
in semn de protest pentru miliarde aruncate degeaba pe fereastra (afacerea "referendum"= 13,5 milioane de euro) pentru ceva ce oricum nu isi avea rostul: Guvernul si-a asumat raspunderea pentru un proiect de lege legat de subiectul "vot uninominal", desi nu exista aceasta sintagma, corect fiind vot majoritar, in circumscriptii uninominale;
nu aveam ce varianta sa aleg; mie mi-ar placea un sistem mixt, cel putin pana capatam un pic de experienta in ceea ce privesc democratia si cultura civica.
Una peste alta, prezenta la vot a fost una extrem de mica (la sectia mea a fost ceva peste 20 %), ceea ce este pana la urma o palma data tuturor politicienilor, cu mai marele Conducator in frunte.
Revenind la ziua alegerilor... A fost o zi foarte interesanta. Vorbesc tot despre Cluj, evident. Exemple in care apareau la sectiile de votare afise de genul "nu uitati sa votati la referendum" sau indemnuri subtile ale presedintelui sectiei de votare (La referendum ati fost?- aceasta am trait-o pe pielea mea, la sectia unde am fost reprezentanta PNL) sau reprzentanti din partea PD-ului veniti imbracati in portocaliu din cap pana in picioare sau campanie facuta de PD prin caminele studentesti in ziua alegerilor sau stingerea lunimii intr-un sat de pe langa Cluj pentru a merge lumea la vot sau reprezentanti ai PNL care nu au fost lasati sa intre in sectie, sau, sau, sau... au fost destule. Nu au fost incalcari atat de mari cat sa sustina cineva ca au fost fraudate alegerile, dar nici prea mici ca sa spui ca nu au contat deloc si ca s-ar fi obtinut aceleasi scoruri cu ele sau fara el.
Referendumul, din fericire, a picat. Daca ar fi trecut, ne-am fi complicat viata pe sistemul "omul, daca nu are de lucru, isi face". Da, stiu, suna foarte bine sa votezi oameni si nu liste, dar lucrurile sunt mult mai complexe decat acest nivel superficial de a vedea lucrurile. Si pana la urma, si daca ar fi vorba doar de atat, inca nu sunt pregatita sa-i incredintez lui X sa mi-l trimita pe Guta in Parlament. Oricum nu am fost sa votez deloc la referendum. Iar asta din 2 motive:
in semn de protest pentru miliarde aruncate degeaba pe fereastra (afacerea "referendum"= 13,5 milioane de euro) pentru ceva ce oricum nu isi avea rostul: Guvernul si-a asumat raspunderea pentru un proiect de lege legat de subiectul "vot uninominal", desi nu exista aceasta sintagma, corect fiind vot majoritar, in circumscriptii uninominale;
nu aveam ce varianta sa aleg; mie mi-ar placea un sistem mixt, cel putin pana capatam un pic de experienta in ceea ce privesc democratia si cultura civica.
Una peste alta, prezenta la vot a fost una extrem de mica (la sectia mea a fost ceva peste 20 %), ceea ce este pana la urma o palma data tuturor politicienilor, cu mai marele Conducator in frunte.
vineri, 23 noiembrie 2007
Din nou Italia
Timp de ani de zile am fost acuzati ca suntem un popor care discrimineaza romii, "Comunitatea Europeana" ne-a atras atentia de foarte multe ori si a finantat program dupa program pentru integrarea romilor in societate (facand pe lupul moralist:D). Foarte multi romi au emigrat pentru ca in Romania erau "discriminati". Au ajuns prin diferite tari, cu preponderenta in Italia (tara ce apartine de frumoasa "Comunitate"), Spania, dar si altele. Iar acum "hotul striga hot". Am citit intr-o gazeta locala faptul ca ministrul de interne de la Roma, Giuliano Amato, a cerut autoritatilor de la Bucuresti sa ia masuri si sa ii tina pe romii romani acasa. Criminalitatea romaneasca accentuata din Italia a dat nastere unui val antiromanesc printre italieni, in ultimii ani, a sustinut ministrul. E cel mai usor lucru pe care sa il faca: sa ni trimita inapoi; iar dupa aceea sa ne acuze, din nou, ca ii discriminam.... Foarte frumos!
Ca fapt divers, au aparut prin presa tot felul de speculatii pe care tind sa le cred din ce in ce mai mult. Conform mai multor ziare centrale si locale, atacul italian impotriva Romaniei ar putea fi purtat chiar de serviciile secrete si de armata Italiei. Ceea ce, sincer, nu-mi suna bine deloc... Acest lucru este dovedit de gloantele cu care au fost executati romanii (gloante de calibru 9x19, considerate munitie de razboi, utilizate ptr arme de razboi, interzisa civililor), manipularea media (ziare italiene ne-au acuzat ca detinem baze Al-Qaida) si bomba de la magazinul unei romance (in componenta bombei a intrat si o racheta de semnalizare a Marinei). Toate astea te fac sa te gandesti cat de cat...
Ca fapt divers, au aparut prin presa tot felul de speculatii pe care tind sa le cred din ce in ce mai mult. Conform mai multor ziare centrale si locale, atacul italian impotriva Romaniei ar putea fi purtat chiar de serviciile secrete si de armata Italiei. Ceea ce, sincer, nu-mi suna bine deloc... Acest lucru este dovedit de gloantele cu care au fost executati romanii (gloante de calibru 9x19, considerate munitie de razboi, utilizate ptr arme de razboi, interzisa civililor), manipularea media (ziare italiene ne-au acuzat ca detinem baze Al-Qaida) si bomba de la magazinul unei romance (in componenta bombei a intrat si o racheta de semnalizare a Marinei). Toate astea te fac sa te gandesti cat de cat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
