Putina politica

Mergeam zilele trecute spre statia de metrou cu doi colegi de la master. Dintr-o discutie intr-alta, unul dintre ei ne-a marturisit ca el este apolitic, ca il pot intreba despre orice dar nu despre viata politica romaneasca. Ca nu-l intereseaza, nu-i place, s-a saturat, in fine toate argumentele ultra-cunoscute, pe care poate pana la un punct le pot intelege.
Insa mi-am dat seama ca nu pot spune acelasi lucru si despre mine. Sunt orice, dar nu apolitica. Sunt pro-politica, in primul rand. Sau anti-politica, daca vreti. Sau un amestec ciudat si interesant.
Sunt pro-politica pentru ca imi place...ce simplist suna asta. Dar treaba, de fapt, nu e chiar asa usoara. Nu cred ca as putea numi clar un motiv pentru care imi place, desi am mai incercat asta si in alte randuri. Pur si simplu, nu pot ingloba intr- o fraza de ce. Atunci ma limitez doar in a spune ca imi place iar cei ce au mai intrat in contact cu mine cred ca stiu motivele. Stiu ca ma motiveaza anumite idei si valori (prin deductie si cred in ele), ca ador atmosfera dintr-o campanie electorala (chiar daca atunci cand sunt in mijlocul ei imi doresc doar sa se termine), ca imi place sa imi gasesc opiniile si modul de gandire in altii, care poate pot sa le exprime mai bine decat mine, ca pentru mine mersul la vot nu este un drept, ci o obligatie de cetatean al Romaniei. Iar daca cineva imi va spune ca nu va merge la vot din cauza politicienilor care fac si dreg (sau nu), atunci ii informez ca politicienii nu sunt Romania, din fericire. Da, sunt pnl-ista, si inca de 3 ani de zile. Si, pe deasupra, mai sunt si mandra de acest fapt :D. Am senzatia, la cum decurg lucrurile prin blogosfera in ultimul timp, ca ar trebui sa-mi cer scuze pentru asta. Nu o voi face.... Pentru ca PNL este una din chestiile faine din viata mea, pentru ca aici am cunoscut niste oameni extraordinari. Si da, mai postez comentarii pro-PNL pe bloguri, iar daca asta ma face « postac », atunci sunt un postac fericit. Iar, daca asta ma arunca intr-o asa-zisa secta, atunci sunt privilegiata sa fac parte din ea.
Nu am facut un secret din faptul ca il sustin pe Crin Antonescu si ca voi vota cu el pe 22 noiembrie (si 6 decembrie, evident :D). Nici nu as avea de ce, mi se pare cea mai ok solutie in momentul de fata. Intrebarea fireasca este de ce cred eu asta, nu ? Practic, vreau sa-i raspund provocarii lui Alexandru Marin, unul dintre sustinatorii convinsi, nu ai lui Crin in mod particular, dar a ajungerii la normalitatea dupa care tanjim cu totii. Crin Antonescu nu este raul cel mai mic, cum spun unii, ci pur si simplu este cel care imi da mie, cetatean al Romaniei, impresia ca poate schimba ceva . Este tanar, are un potential imens si sa nu uitam un detaliu foarte important : nu a mai facut parte pana acum din sistemul urat de care dorim sa scapam. Nu a facut nimic in trecutul sau ce poate sa ma faca sa am vreun dubiu in privinta sa.
Si, da, sunt si anti-politica. Sunt impotriva politicii facute ostentativ si cu nesimtire. Nu-mi place politica lui basescu si ai lui, ce are ca singur scop inducerea unei stari de cearta permanenta. Ma sperie afisul lui basescu iar « sloganul » lui parca vrea sa imi bage in cap ca daca nu votez cu el o sa mor si, cel mai probabil, o sa ajung in iad. As vrea sa cred ca nu asta isi doresc romanii de la presedintele lor in urmatorii 5 ani. Cel putin eu nu asta vreau. Nu vreau nici cearta, nici scandaluri, nici bilciul basescian. Pentru ca, pana la urma, asta face el : un circ, in care detine rolul principal (m-am tot intrebat de ce ii place omului asta sa fie in centrul atentiei tot timpul?).
Prin urmare, ma voi prezenta la vot cu speranta ca de data asta chiar se poate face ceva. Ceva bun, ceva pentru cei care inca mai credem.

Just Music

Am fost aseara la primul concert in Bucuresti, mai exact Luna Amara, in pub-ul El Grande Comandante. Si m-am simtit incredibil de bine. Imi era dor de un concert fain, incojurata de oameni fain, cu o atmosfera ce a reusit sa ma rupa un pic de realitatea inconjuratoare si de problemele, mai mici si mai mari, din ultimele zile.

A fost foarte interesant, ca de obicei, de analizat efectul muzicii asupra oamenilor. Niciodata nu mi-am ascuns fascinatia nici pentru muzica, nici pentru ce reuseste sa faca de fiecare data din oameni. Ii uneste....cred ca asta este cea mai buna descriere pe care o pot folosi. Ii face sa simta pentru cateva ore la fel, poate chiar sa se comporte la fel. De aceea nimic nu se poate compara cu un concert live. Daca el este si de rock, cu atat mai bine. Si asta pentru ca (cel putin asta este senzatia mea) rock are cel mai puternic efect unificator. Desi, probabil ca si hip-hopul are aceasi putere. De fapt, cam tot ce inseamna muzica cu un anumit mesaj. Fie ca vorbim de unul transmis prin cuvinte sau prin instrumente. Si aici nu ma refer doar la mesaje sociale, desi acestea sunt cele mai puternice. Ma refer si doar la partea de voie bune (chiar daca suna a muzica de petrecere, nu despre asta e vorba).

Imi aduc aminte cu foarte mare placere de un concert Directia 5 de asta-vara din Brasov (de la prima editie Oktoberfest :D ), unde oamenii au rezonat cam in acelasi mod. Si aici vine si fascinatia pana la urma.... la concert nu erau prezenti numai tineri iubitori de Directia 5 (cum s-a intamplat aseara la Luna Amara), ci erau oameni de toate varstele (inclusiv mama mea) care cantau in cor melodiile iar mare parte aveau mainile in aer. Poate unii iubeau rockul, poate altii populara si cativa asculta manele dar nu recunosc. Poate o parte au avut o zi grea sau aveau de rezolvat o gramada de probleme a doua zi. Dar pentru 2 ore toti au simtit la fel. Fie ca era vorba de pustiul de 5 ani sau de tanti de 60. Ceea ce nu poate decat sa imi faca si mai mare iubirea pentru muzica si tot ce inseamna ea.

Cu melodia asta au inceput cei de la Luna Amara concertul :) :



Acestea sunt cateva melodii live care imi plac in mod deosebit:










(Da, stiu, am mai postat o data melodia asta, dar imi place mult prea mult ca sa ma intereseze asta :P )

Veselie pe/la campie

- sau de ce ne place Romania si de ce ea ne ocupa tot timpul... la propriu :) -

Am fost ieri sa imi iau locul la camin (in Bucuresti)...si am reusit sa fac acest lucru, intr-un final....dupa mai bine de noua ore de asteptat :|. Si asta pentru ca la 8 :30 cand am ajuns eu era deja realizata o lista. De asteptare. De mai bine de 100 persoane (facuta probabil la 5 dimineata). Si asta chiar daca ne era repartizata de la facultate camera direct. Eu am prins de abia a doua lista....si am stat, si am stat, si iar am stat. Dupa un pachet de tigari, 2 sucuri, o cafea, niste sandvisuri (ms mama lui Alex!) si muuult vorbit la telefon (pentru a ma plange, evident :P) mi-a venit si mie randul. Ca dupa aceea sa ma grabesc sa prind trenul de 18 :30 (dupa ce am astept vreo 10 min dupa metrou). Si uite asa, dupa ce am fugit si dupa tren, am ajuns azi-noapte acasa, plina de entuziasm pentru ce va urma :)). Ca fapt divers camera arata bine, inca nu-mi cunosc colega, dar va fi destul de ciudat pentru mine la inceput.

Ps. Au fost cateva zile pline de evenimnte, in care totul a decurs foarte repede, au fost drumuri de urmat si decizii de luat. Unele de bine, altele de rau. Unele mi-au apartinut, altele a trebuit sa le accept ca atare. Probabil ca doar timpul imi va arata daca am facut bine sau nu....

9,8 - cifra magica!

Azi-noapte pe la ora 2 si ceva am aflat marea veste :). Am intrat la masterul la care am dat admiterea saptamana trecuta, adica la studii de securitate. Si nu oricum, ci cu 10 la admitere, ceea ce a rezultat o medie finala de 9,80 si un mandru loc 4. Cu alte cuvinte, BUGET !!!!

Doar ca asta deja imi pune primele semne de intrebare in legatura cu ce vreau sa fac pe mai departe....pentru ca mai este si analiza si solutionarea conlictului, de la SNSPA, care recunosc ca se pliaza ceva mai bine pe visul meu. Si nu imi fac foarte multe probleme ca nu as intra acolo la buget, DAR...vesnicul dar, de alegerea mea depind mult mai multe lucruri decat visul meu (primul care imi vine in cap este caminul..., plus altele evident). Si astfel ma vad pusa in fata in unei dileme : lupt in continuare ptr visul meu sau incerc sa ma responsabilizez un pic si sa fac ce trebuie (desi e destul de melodramatica chestiunea pentru ca si studii de securitate imi place foarte mult). Ar trebui sa ma decid destul de repede...

Oricum, miercuri trebuie sa fug pana in Bucuresti sa imi confirm locul pentru ca traim intr-o tara minunata, in care se afiseaza rezultatele pe 21 seara si se pun datele de confirmare 21, 22, 23...total ilogica treaba. Nu conteaza ! Eu sper doar sa fac alegerea buna, desi deja inclin spre o anumita parte.

Do your part for peace!

Astazi s-a desfasurat Ziua Internationala a Pacii, unul dintre cele mai importante evenimente promovate de ONU. O data cu acesta, Secretarul General Ban Ki-Moon a anuntat in mesajul sau si lansarea de catre ONU a "WMD" (We must disarm), din punctul meu de vedere un program esential daca mai dorim sa stam pe aici ceva timp (pe Terra ma refer). Imi plac in mod deosebit ultimele cuvinte ale lui Ban Ki-Moon: "I have a simple message for all: we must disarm, we must have peace. I appeal to people throughout the world to join in this effort. Support the UN and do your part for peace!" Pentru cei care sunt sceptici ca vom putea obtine la un moment dat macar o pace relativa, asta ar trebui sa faca...sau macar sa incerce.

Au revoir Cluj-Napoca, Bonjour Bucharest

Ma intreba un prieten zilele trecute de ce nu incerc sa fac ceva productiv (pentru mine, evident) si sa mai scriu pe blog din cand in cand. Mi-am adus aminte, cu ocazia asta, de aceeasi problema existentiala de pana acum: nu gasesc un subiect care sa mi se para destul de bun/important si ar putea fi dezvoltat in ceva., fara sa devina ceva banal. Evident ca ma uit in fata laptopului la « foaia » goala si ma gandesc....pana la urma las fereastra jos si continui sa ma uit la Heroes. A da, de vreo cateva saptamani ma uit si imi place f mult, pacat ca nu o sa am timp sa-l vad pe tot pana plec la buc. Si ce daca ? E asa de important incat trebuie mentionat aici ? nope...altceva ioana !?!

M-am intors de la inscrierea la master, din Bucuresti, plina de sperante ca sunt macar atat de geniala incat sa intru la unul din mastere la buget.....daca mai cer si camin oare e prea mult ? Ma gandeam ca as putea apela la Gara de Nord, pana la urma :)). Si in timp ce imi faceam planurile de viitor, am realizat : s-a terminat vara ! si vacanta…si facultatea…si cam tot ce stiam eu in ultimii 3 ani, ca era de bine sau de rau. Am incheiat cel mai interesant capitol de pana acum, ce a fost plin de toate cele...you’ll name it and you’ll have it! Intre prieteni, distractie, muzica, rasete, bucurii, certuri, impacari, iertari, tradari, telenovele, crize (ale mele, ale altora), iubiri platonice, pasiuni trecatoare, depresii, nopti pierdute, examene, restante, carti, proiecte, finalizandu-se apoteotic cu o licenta draguta, poti alege orice ai dori...iar lista nu a cuprins chiar tot, evident. Cateva le tin pentru mine, e mai bine asa...

Ps. Este mai greu decat pare. Probabil ca o sa intelegi la un moment dat :)

O foarte buna initiativa :)

Am descoperit cu uimire ca paginile astea ce se vor a fi un blog, apar pe blogcluj.ro...un fel de recensamant al blogurilor clujene. Spun cu "uimire" pentru ca pe langa faptul ca scriu rar, am si senzatia ca scriu haotic, ca trec fara nicio treaba de la un subiect la altul :P.
In fine, nu poate de cat sa ma bucure faptul ca sunt pe lista asta, ca exist in blogosfera (ce de lemn e cuvantul asta :P). Oricum, ideea e foarte buna si ar fi foarte tare sa se raspandeasca in toata tara.