sâmbătă, 18 august 2007

O bucatica din Romania

Cand ati intrat ultima data intr-un spital din Romania? Sfatul meu este nici sa nu o faceti prea repede! Zilele trecute a trebuit sa intru intr-o astfel de locatie... Durere, multa durere! Am asteptat vreo jumatate de ora pentru ca o pustoaica, care mai poarta numele si de asistenta, sa ma bage in seama, sa ma trateze plina de plictiseala si sa ma scrie intr-un registru. Dupa aceea a trebuit sa mai treaca vreo ora sa ma vada doctorita... Numai bine. Am putut sa observ in voie usile imense si roase de pe timpul lui Ceausescu, faianta veche si plina de gauri-nu ghiciti cu ce erau umplute cateva din ele.... cu guma de mestecat!, o canapea de un mov strident, foarte veche si ea, de altfel. Iar ca toate sa fie bune si frumoase, praful de doua degete era omniprezent. Am avut totusi noroc cu o doctorita amabila, care s-a scuzat de intarziere. Cu parere de rau mi-a spus ca e singura(!!!) de garda. Toate acestea au avut loc intr-un spital mare din Brasov, in Romania anului 2007, membra a U.E.

Nu pot sa nu ma gandesc la ceva foarte simplu: daca intr-un oras mare, precum Brasov, se mai gasesc astfel de spitale, cum sunt oare spitalele din micile orase sau chiar din comune. Probabil mi se va spune ca nu are rost sa descopar apa minerala si mersul pe jos si ca toate acestea sunt arhicunoscute. Insa pana nu te lovesti tu de toate e greu sa realizezi cat de grava e problema. Nu poti sa nu te gandesti la faptul ca, in momentul in care intri intr-un astfel de spital, ai sanse mari de tot sa pleci mult mai bolnav decat ai fost.

In tot acest timp, stimabilul ministru al sanatatii investeste sume enorme in programul de analize (oricum) gratuite. Pentru cei ce nu stiu, numai scrisorile pe care le vom primi cu totii valoreaza cam 2 tomografe pe fiecare judet... Poate cu alta parte din acei bani s-ar mai putea renova cate ceva sau poate s-ar mari salariile asistentelor pentru ca acestea sa fie putin mai amabile cu pacientii. In fine, probabil ca trebuie sa ne multumim cu analizele "gratuite" si spitalele mizerabile.

miercuri, 8 august 2007

O televiziune cu iz romanesc

Imi este din ce in ce mai greu sa ma uit la talk-show-urile/emisiunile/stirile de pe Realitatea Tv...principalul motiv? Cred ca este evident! Mare parte din jurnalistii de acolo duc simpatia pentru Basescu (prin extensie si pentru PD) la extrem. Cu siguranta ca este politica postului. Aproape toti (cu vreo 2-3 exceptii) preamaresc conducatorul neamului, rezumand totul la "nu-i asa ca Romania ar fi pierduta fara El?" Restul politicienilor devin niste oligarhi...

Stiu ca este un lucru demonstrat faptul ca tindem sa devenim simpatizantii oamenilor care ne impartasesc punctul de vedere( "Cine se aseamana, se aduna"). Probabil de aceea imi face mare placere sa ma uit pe Antene, in special la "Sinteza Zilei", "In Gura Presei" si "Vorbe Grele", desi ele sunt la fel de anti precum Realitatea este pro-Basescu. Poate unii ar spune ca trebuie sa la bagam in aceeasi categorie- cea a partinitorilor. Dar eu nu cred ca este vorba de acelasi lucru. De bine, de rau, Antenele critica pe toata lumea, nu numai pe Basescu (desi el este preferat in cele mai multe randuri). In schimb, nu cred ca poate spune cineva ca acestea au un politician pe care sa il adore (da, stiu, sunt asa-zisele "slugi ale lui Voiculescu"; insa trebuie sa recunoastem cu totii ca afirmatia nu prea este valabila).

Pe de alta parte, poti fii la orice ora critic, mai ales cand ai de ce( critica poate fii de multe ori constructiva!), dar in momentul in care cu fiecare ocazie ridici in slavi o persoana, tansformand-o intr-un Salvator, ai o problema destul de mare. De coloana, as spune eu... Inteleg ca un jurnalist sa-si manifestea o anumita simpatie pentru un om politic. Este ceva absolut firesc. Insa si in cazul asta iti critici din cand cand simpatizatul- prea multa lauda strica. Cel in cauza va crede ca este un fel de dumnezeu pe Pamant, ca nimeni si nimic nu-l poate atinge.

Se pare insa ca nici Basescu si nici cei de la Realitatea nu realizeaza chestia asta... Pentru ei, cu cat postul este mai pro, cu atat lumea este mai roz. Si poate in felul asta, gandesc ei, lumea nu va mai vedea gafele prezidentiale. Intr-o tara normala (gen Germania, Austria etc) nu cred ca ar fi avut sorti de izbanda. Insa in Romania, ca de obicei, se pune altfel problema. Noi intotdeauna am fost mai speciali....:) Nu este o remarca rautacioasa, ci o simpla Realitate...

marți, 7 august 2007

In memoriam-Florian Pittis

Florian Pittiş: O voce de neuitat, un spirit liber, un idol cu plete (http://www.protv.ro/)
"Tine minte, sfarsitul nu-i aicï..." (Pasarea Colibri)

"M-a învăţat cel mai important lucru: că nu există imposibil, că nu există bariere. Omul acesta folosea cuvinte ca «măreţie», «bogăţie» ca şi cum s-ar fi născut cu ele. Noi n-am înţeles...", a spus printre lacrimi realizatoarea de la Radio3Net, Irina Iana Baltă. Radioul a fost copilul de suflet al lui Pittiş.(...) "E cel mai luminos, un om care nu a avut umbre. Este omul care m-a învăţat să văd şi altceva dincolo de lungul nasului pe care ni-l arătau comuniştii. Nu s-a temut nici o clipă de moarte, el ştia mai demult şi a ales varianta să nu deranjeze pe nimeni."

"E absurd ce se întâmplă, e un joc fără reguli, e un şah dement, în care cade cine nu te aştepţi. A fost un atlet al dezmărginirii şi credinţei în dezmărginire, împotriva dogmelor, împotriva prostului-gust. A fost polivalent, a fost obsedat de idealul edificării sufletului românesc. Îl consider autorul multora dintre faptele artistice care au menţinut speranţa în anii ’70-’80." (ADRIAN PĂUNESCU)

"Pentru noi, Moţu a reprezentat un mod de viaţă, o stare de spirit. Nici măcar nu putem bănui cât de greu ne va fi fără el. S-a prezentat lumii simplu, îmbrăcat în costum de jeanşi. Avea un mod atât de extraordinar de a ne transmite viaţa!" (VASILE ŞEICARU)

"Cred că ar trebui mai curând să-i sărbătorim viaţa lui Moţu Pittiş, modul în care a reuşit să trăiască, demnitatea spiritului. A crezut în ideile lui, aşa cum puţini oameni o mai fac. Nu ştiu ce se întâmplă în ultimul timp de ne pleacă toate reperele, iar noi rămânem doar cu făcături"(FLORIN CHILIAN)

Tu ne-ai învăţat că a purta părul lung, blugi şi a asculta rock nu înseamnă a fi "altfel" , ci a fi "normal" şi a transmite că şi tu EXIŞTI... O să îmi fie dor de tine şi mă doare sufletul să-mi aduc aminte de tine şi de tinereţea mea chiar LA TRECUT ! La revedere Moţule şi îţi mulţumim pentru tot ce ai însemnat pentru mine, pentru noi! De-acum vei vorbi îngerilor... (vizitator http://www.protv.ro/)

Ai fost oaza noastră de libertate într-o lume cenuşie şi tristă (...) Ai adus cultură, umor, cunoştinţe, muzică, atitudine "free", verticalitate şi putere în casele noastre, prin prezenţa ta. Incredibil! Chiar am crezut că eşti veşnic. (vizitator http://www.protv.ro/)

"Nu contează cât de lung am părul/ Important e cât de mult gândesc"

Pentru ca nu ma pricep la cuvinte mari, iar o legenda precum Florian Pittis merita chiar mai mult decat vorbe mari, am adunat de pe cateva site-uri niste citate care am crezut ca il reprezinta cel mai bine pe cel ce a repezentat practic o generatie intreaga.

„A avut vocatie de actor, dar adevarata libertate si-a gasit-o in muzica”

4 octombrie 1943 - 5 august 2007 Florian Pittiş nu mai este.Ne-a părăsit într-un an parcă blestemat, care i-a luat de lângă noi pe Jana Gheorghiu, Ralu Filip, Adrian Pintea, Patriarhul Teoctist (...) Actor, interpret de muzică folk, realizator de emisiuni radio memorabile, făcător al unui radio pe net, o bijuterie, Radio3 Net, vocea-brand de la emisiunea Teleenciclopedia sunt numai câteva repere care îl configurează într-un spaţiu concret pe Florian Pittiş.(...) Pe lângă toate acestea, Florian Pittiş a fost prezentatorul şi spiritul Festivalului Folk You! Anul acesta, festivalul va fi dedicat memoriei sale.
Existenţa unui mare artist parcă nu are început şi nici sfârşit. Moţu pare a fi fost prezent dintotdeauna printre noi. Ne-a colorat, într-un mod indefinibil, copilăria şi adolescenţa, ne-a învăluit mai ales tinereţea într-un veşmânt preţios. Cel al libertăţii de expresie, de gândire, al adevărului fiecăruia dintre noi.
Ce ne vom face fără Moţu? E greu de spus. Lumea nu va mai fi la fel. Pur şi simplu. Nu putem vorbi la trecut despre el. Putem doar să-l adăpostim în sufletul nostru cum putem mai bine. Pentru a fi, în continuare, bogaţi.
Tulburătoare era vocea lui Florian Pittiş. În ea parcă se strânseseră toate sensibilităţile şi misterele lumii. Tulburătoare nu numai prin căldura ei, prin dicţia perfectă, prin tonalitatea gravă şi totuşi mângâietoare. Vocea lui Pittiş era tulburătoare şi prin ideile profunde, deştepte, îmbibate de suflet, idei ce le rostea.
Avusese destule de tras din cauza curajoaselor lui spectacole despre muzica tânără, spectacole adesea interzise. Avusese de suferit şi din cauza nonconformismului lui. A purtat mai mereu păr lung. Îşi amintea că adesea era chemat la organele de partid, cele care cenzurau şi muştruluiau artiştii. Povestea Florian Pittiş că de cum intra în sala cu activişti de partid, nici n-apuca bine să închidă clanţa şi turuia: "Bună ziua, eu nu mă tund!". Rămâneau cu gura căscată de curajul lui dregătorii de partid. L-am întrebat dacă n-a fost tentat să rămână în Occident. Mi-a răspuns că nu.(...) fiindcă meseria lui este cuvântul românesc.

"Nu există ieri, nu există mâine", ne spunea Moţu (...) "Concepţia mea este «Carpe diem!», deci nu există ieri, nu există mâine, eu îmi trăiesc numai clipa...Nu îmi fac planuri niciodată, pentru că relaţia între gând şi timp e gravă. Până să ajung să materializez nişte lucruri pe care le-am gândit, mi-au venit altele în minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obişnuit cu lucrul ăsta, să stau cu picioarele în apă rece şi să fac planuri." De ziua lui, acum doi ani, îşi dorea ca noul an ce avea să vină să-i aducă liniştea sufletească necesară "şi din punct de vedere al relaţiilor, ca să mă dezvolt măcar aşa cum cred eu de cuviinţă. (...) De întors în timp aş vrea, dar nu e nici o grabă, pentru că ne vom întâlni Dincolo după ce terminăm cu viaţa asta...". (...) Şi poate de Dincolo se vor auzi nişte ecouri... "Sunt curat la trup, curat la suflet/ Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc. Nu contează cât de lung am părul/ Important e cât de mult gândesc. Simt în trup pletoşii daci, comaţi,/ Firea mea e saltul omenesc. Nu contează cât de lung am părul/ Important e cât şi cum gândesc"...
Sursa: http://www.juranalul.ro/

În vremuri vechi, când zilele curgeau la fel de gri şi oamenii purtau uniforme, Florian Pittiş şi-a asumat sarcina de a ne colora nouă viaţa.
El era altfel. S-a născut aşa şi a rămas aşa, arătându-ne că se poate.
Şi a gândit pentru toată lumea. Tot ce a avut de spus, a spus-o în versuri, o sfidare la adresa celor care încercau să-l cuminţească, o inspiraţie pentru toţi cei care simţeau la fel, dar încă nu aveau curajul.
Artişti apăreau, artişti dispăreau, Pittiş rămânea. Îşi găsise o nouă cauză: să lupte împotriva noului val muzical, atunci când acesta era superficial şi ucidea limba română.
Avea convingeri ferme, avea principii clare, avea un look la care ţinea şi care îl definea. A rămas fidel ţinutei sale de adolescent şi, mai ales, pletelor la care n-a vrut să renunţe cu niciun chip.
Sursa: http://www.protv.ro/

duminică, 5 august 2007

O lectie de civilizatie

M-am uitat de curand la meciul de Supercupa din Anglia intre Manchester United si Chelsea. Invingatoare a fost Manchester, desi asta este mai putin important (nici macar nu a fost un meci foarte tare). Ceea ce am apreciat cu adevarat in acest meci a fost spectacolul extraordinar. La inceput aprox. 80000 de oameni au intonat imnul, pe tot parcursul jocului spectatorii s-au comportat mai mult decat civilizat, la sfarsit acestia i-au aplaudat pe toti jucatorii, invingatori si invinsi, fara sa tina cont de rivalitati, jucatorii au dat mana unii cu altii... Intr-un singur cuvant: fair-play.

Fara sa vreau mi-am adus aminte de supercupa noastra desfasurata acum cateva saptamani. Nu cred ca cele 2 jocuri suporta comparatie. Si nu ma refer la calitatea jocului, ci la fair-play. N-au lipsit clasicile injuraturi ale spectatorilor pentru echipa rivala, huiduieli, etc. In realitate, nu a existat respectul pentru echipa adversa si pentru spectacol. In plus, imi aduc aminte de, faimoasele deja, batai inutile din ultimul timp de pe stadioanele noastre. Iar injuraturile si huiduielile sunt chestii obisnuite. Cum adica sa nu injur echipa adversa? Cum vine asta? Ce rost mai are atunci sa merg pe stadion? intreaba ultrasul (=suporter fanatic al unei echipe; pusti frustrat, de altfel). Conceptul de "civilizatie" nu cred ca-i este cunoscut.... Meciul de fotbal este, pana la urma, un spectacol pe care merita (sau nu) sa mergi sa-l vezi. Nu este nici zona din spatele blocului, nici pub-ul in care ultrasul bea bere dupa bere.

As vrea sa traiesc clipa in care campionatul nostru se va ridica la nivelul celor occidentale. Nu ma refer la bani sau jocul de fotbal in sine, ci la comportamentul spectatorilor. Desi nu pot sa-mi dau seama care din toate acestea sunt mai greu de realizat. Gigi, Borcea, Copos sau mai stiu eu ce personaje pitoresti (100% made in Romania) pot baga din ce in ce mai multi bani si pot cumpara te miri ce jucatori, dar cand vine vorba de schimbatul mentalitatii limitatate a suporterului roman....asta e cu totul altceva.

Oricum nu este prea aproape momentul in care la un simplu meci (sa zicem la intamplare Rapid-Dinamo), spectatorii se vor comporta precum cei din Anglia despre care am vorbit mai sus.

sâmbătă, 4 august 2007

Mai exista papusi?

Ori sunt o persoana demodata si inchisa la minte, ori traim intr-o lume cu adevarat nebuna! Tocmai am vazut la stiri un caz in care o fetita din Moldova a devenit mama la varsta de....12 ani. Sper sa nu fiu singura persoana socata de vestea asta. Una din asistentele care s-au ocupat de ea a declarat resemnat ca nu e nimic neobisnuit!!!!!!! Anual, din ce in ce mai multe fete sub 16 ani au copii. In plus, un astfel de caz s-a mai intalnit si acum 2 ani.

Stirea a continuat cu vestea ca in Bucuresti, in ultimele 2 luni, 9 fete cu varste cuprinse intre 14 si 16 ani au nascut copii. Sanatosi, din fericire... Exlicatia medicilor pentru aceste "evenimente" din ultimii ani? Raspuns plin de aceeasi resemnare: varsta de incepere a vietii sexuale a scazut la fete de la 16 la 12/13 ani... Se pare ca nu mai stiu in ce lume traiesc! Altfel n-as fi fost atat de surprinsa de stire. In mintea mea, copiii de 12 ani (pentru ca asta sunt, niste copiii) ar trebui inca sa se joace cu papusile, nu sa-si asume o astfel de responsabilitate.

Poate ar trebui sa faca cineva ceva. Ma gandesc la parinti, la scoala, la institutii specializate (gen Protectia Copilului). Nu stiu... Probabil ca niste campanii nationale n-ar strica. Oricum, daca ne prefacem ca nu exista o problema sau adoptam o atitudine de resemnare, situatia nici nu va disparea, nici nu se va imbunatati. Din punctul meu de vedere, situatia este ingrijoratoare si va continua sa se agraveze daca nimeni nu face nimic.

joi, 2 august 2007

Cate ceva despre mine

Ma numesc Ioana Dudulean si sunt studenta la Stiinte Politice si la Sociologie, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. Am aproape 20 de ani si sunt din Brasov. Nu mi-a placut niciodata sa ma caracterizez, de aceea voi fi destul de scurta. Nu sunt o persoana prea vorbareata si am momente in care sunt destul de incapatanata si "un pic" cam dezordonata. Unii ar spune ca sunt defecte...:)
Imi place sa ascult muzica( in special retro-anii '60, '70, '80) si ador animalele, jucariile din plus si florile. Am o mica obsesie(:D) pentru Queen, Vama Veche (trupa) si manga/anime-uri. Imi place sa fiu foarte bine informata; prin urmare ma uit cu placere la talk-show-uri/emisiuni si documentare pe diferite teme (indeosebi legate de politica, dar nu numai).
Cineva (foarte special pentru mine) mi-a spus acum un an ca sunt o persoana cu un suflet mare, care va reusi cu siguranta in viata... Sper sa aiba dreptate:)